Carpe diem Valencia

Intrarea restaurantului Casa Roberto

Astăzi am avut parte de o zi foarte frumoasă în Valencia. Alături de nişte colegi de facultate ne-am hotărât să mergem la restaurantul – Casa Roberto – unde se face cea mai bună Paella din lume dacă e să ne luam după premiul câştigat de această locaţie plus alte premii câștigate an de an. Locația este foarte primitoare, un restaurant pot să zic de lux, chiar dacă mai au puțin de lucru la serviciile oferite străinilor. Am fost eu, o colegă din Valencia, Nuria, un prieten mexican – Jose și un argentinean – Juan.

Paella Valenciana

Așa cum și premiile îi recomandă și eu pot să spun cu inima deschisă că am mâncat cea mai bună paella de până acum. Cu iepure, lupini, scoici, anghinare, orez …

Somelierul Jose alege vinul

Am consumat și un vin cupajat roșu – Vino Tinto Chozas Carrascal Las Dos Ces 2010 – din regiune foarte bun (de precizat că eu urăsc cupajele deoarece de obicei sunt prost făcute), dar acesta e foarte reușit, nici prea taninos dar nici prea moale.

Soiurile de struguri folosite: 51% Bobal, 39 % Tempranillo y 10% Syrah, tărie alcoolică 13,5 % vol., temperatura optimă de consum 14-15 grade Celsius, producător  Bodegas Chozas Carrascal, REQUENA (Valencia).

După acest prânz tradițional ne-am dus la o gelaterie gestionată de niște argentinieni. Înghețata era cum se poate presupune din Italia și foloseau ingredientele mult renumitei mărci Fabbri. Din păcate consistența nu se compară cu Gelato făcută în Italia, mai au mult de lucru argentinienii până să facă o înghetață care să se apropie de cea artizanală.

Palau de la Musica

După o siesta bine meritată am mers la Palau de la Musica să vedem Lacul Lebedelor, la care am avut mare noroc că am găsit bilet, deoarece erau cumpărate toate cu mult timp în urmă, dar norocul nostru a fost că au renunțat vreo 5-10 persoane în ultimele zile. Un loc modern care a fost construit pe unde trecea Turia în trecut. O clădire avangardistă așa cum sunt și celelalte clădiri care fac parte din complexul Ciudad de las Artes y las Ciencias.

Personal credeam că este mai mare acestă clădire, dar e destul de mică. Teatrul Național din Cluj e mult mai mare și acustica este mult mai bună. Design și interior frumos, dar acustica lasă de dorit.

De mult timp vroiam să văd Lacul lebedelor din Saint Petersburg, deoarece când au venit în Cluj aveam alt program și nu am reușit să văd acest spectacol foarte renumit, și pe bune dreptate. Am rămas plăcut impresionat de spectacolul rușilor. Așa cum mă așteptam muzica de balet a lui Piotr Ilici Ceaikovski  și dansul balerinilor ruși au creat o atmosferă unică. Coregrafie, vestimentație, regie totul a fost perfect, o singură eroare a fost când un balerin rus a atins cu un genunche podeaua, alunecând pe scenă.

Sensibilitatea dansatorilor ruși m-a impresionat foarte mult. Am avut și o vizibilitate foarte bună fiind în al doilea rând de la amfiteatru, lângă bătrâneii din Valencia iubitori de artă.

Lacul lebedelor în rusă Lebedinoie ozero, este primul din cele trei balete scrise de compozitorul rus Ceaikovski  (1840-1893). Acest balet este unul dintre cele mai cunoscute și a fost pus în scenă pentru prima dată în 1877 în Moscova la renumitul Teatru Bolshoi coregraf fiind Julius Reisinger, având ca sursă de inspirație o veche legendă rusă (după alții, o legendă germană, dacă judecăm după numele personajelor principale: Siegfried, Odette – Odillia, Rotbart ș.a. Paradoxal nu a fost primită foarte bine pe moment. Totuși în 15 ianuarie 1895 cu o nouă coregrafie realizată de Marius Petipa și Lev Ivanov a avut un succes enorm la Teatrul Mariinsky din Saint Petersburg. Marius Petipa s-a ocupat de primul și al treilea act (de la castel), iar Lev Ivanov de al doilea și ultimul act (actele de la lac).

Reprezentația la care am luat parte a avut doar 3 acte destul de interesant, deși totuși cred ca avea mai mult echilibru piesa în 4 acte. Totuși felicit directorul artistic Ludmila Bragina și toată echipa care a lucrat la acest spectacol memorabil. Pot să spun că a fost cel mai frumos spectacol la care am participat până în prezent. Vă recomand să mergeți la acest spectacol dacă aveți ocazia, chiar dacă biletele au prețuri destul de ridicate față de altele, dar calitatea de plătește întotdeauna.

Închei aici că ma lovit Moș Ene..

Vă doresc tuturor o săptămână cât mai frumoasă!

CARPE DIEM!

p.s scuzați calitatea pozelor, dar le-am făcut cu telefonul.

(Visited 3 times, 1 visits today)

Nu ratați:

Tweets

Follow @cuibus on twitter.

Cuibus Written by:

Photo, Food, Wine, Travel, Globetrotter, “U” Cluj, Dacia, Cluj-Napoca, Transilvania, Freelancer

Leave a Reply

Fi primul care comentează !

Notify of
avatar
wpDiscuz