Ce inseamna Everest Base Camp pentru cei care iubesc aventurile extraordinare

Ori de cate ori ii spuneam cuiva ca intentionez sa urc pe muntele Everest, mai precis la Base Camp, anul trecut, primisem acelasi raspuns: „Fii atent!” Desi este un sfat bun pentru orice aventura, a fost dificil sa convingi prietenii si familia ca aceasta calatorie nu va fi deloc acelasi lucru cu escaladarea pe Muntele Everest. In schimb, Everest Base Camp ofera o ocazie pentru drumetii obisnuiti ca mine de a aborda o portiune posibila a uneia dintre cele mai iconice urcari din lume. Aceasta aventura este posibila prin intermediul OxigenTour. In 12 zile veti trai aventura vietii. Dar sa va spun in detaliu ce inseamna Everest Base Camp.

Base Camp este situata la 5364 metri, cu mult sub varful Everest, care este de 8840 de metri. Base Camp este locul in care cei care intentioneaza sa faca urcarea cea mare, spre varf, petrec saptamani de aclimatizare si pentru pregatirea calatoriei lor. Este, de asemenea, cel mai indepartat loc de pe Everest unde puteti merge utilizand doar picioarele, inainte ca alte echipamente sa fie indispensabile.

Calatoria noastra spre Base Camp a inceput la 2828m, in micul oras nepalez de la Lukla. Nu exista drumuri spre Lukla. Acesta destinatie este accesibila doar cu o plimbare de 30 de minute cu avionul de la Kathmandu. Cand am aterizat, am fost socat sa gasesc zona aglomerata si agitata, plina de localnici care vindeau suveniruri, dar si echipamente pentru cei care se pregatesc pentru escaladare. De la Lukla, ne-am indreptat pe carari pline de noroi si pe poduri suspendate. Parea ca mergem, la inceput, catre nicaeri. Cu toate acestea, nu s-a simtit asa. Orasele mici au continuat sa ne salute pana la capat. Erau locatii in care sa stai. Existau restaurante si baruri. Am fotografii la cel mai “inalt” pub irlandez din lume si la cea mai “inalta” brutarie din lume. Intr-unul dintre orasele mai mari, Namche Bazaar, la aproximativ 3400 de metri, exista chiar si un magazin. In aceste orase, la zeci de kilometri de cel mai apropiat drum, toate alimentele si consumabilele sunt aduse cu elicopterul sau cu animale.

In plus fata de privelistile uluitoare, de 360 de grade spre Himalaya, exista monumente budiste elaborate ce se afla de-a lungul intregului traseu. In fiecare zi de-a lungul traseului am vazut bolovani masivi, pictati complex, si stupe colorate (structuri menite sa aduca o karma buna) infasurate in steaguri de rugaciune multicolore. La un moment dat, am vizitat chiar si o manastire mare, complet functionala. Terenul in sine nu este atat de dificil cum te-ai astepta. Oricine are o forma fizica buna ar putea sa il parcurga. In schimb, acest drum ar trebui sa fie cunoscut pentru privelistile sale panoramice si experienta unica a drumetiei prin aceste orase de munte indepartate.

Desigur, calatoria nu este lipsita de riscuri. Zborurile catre si din Lukla sunt partea cea mai periculoasa a calatoriei de fapt. Aeroportul Lukla a fost considerat mult timp unul dintre cele mai periculoase aeroporturi din lume. Plimbarea cu avionul este frumoasa, cu munti pe toate partile, dar aterizarea este suficienta pentru a-l face sa inchida putin ochii chiar si pe cel mai inversunat aventurier. O pista standard are intre 1800-2400 de metri lungime; Lukla are doar 1700 de metri. Este inclinata in sus pentru a ajuta la incetinirea avionului inainte de a lovi peretele solid al rocii care se afla la sfarsitul acesteia. Dupa aterizare in siguranta, am fost fascinati, urmarind avioanele care decolau spre Kathmandu, care, literalmente, zburau de pe marginea unei stanci.

Am avut o perioada de aclimatizare pentru a ne obisnui cu atmosfera de aici si am urcat pe distante mult mai mici in fiecare zi. Acest itinerar ne-a ajutat sa ne obisnuim cu aerul pe masura ce a devenit mai rarefiat. Totusi, mersul pe jos incet nu s-a simtit ca o povara, deoarece ne-a lasat sa ne bucuram de acele vederi minunate. Cu cat am urcat mai sus, cu atat am simtit ca pot atinge varfurile stralucitoare, acoperite de zapada. Cu cat progresam mai departe, cu atat muntii pareau sa se aplece spre noi, ca si cum am fi fost in interiorul unui glob de zapada.

In cateva puncte, am observat varful maiestuos al Everestului care privea din spate. Cea mai mare parte a Everestului se afla in Tibet, dar varful este in Nepal. Ca atare, drumul catre Base Camp nu are loc de fapt pe Muntele Everest, ci in interiorul Parcului National Sagarmatha – Sagarmatha fiind numele nepalez pentru Everest. Base Camp se sprijina pe un ghetar masiv. Acolo sunt zeci de corturi galbene infipte in gheata, corturi apartinand celor care se pregatesc pentru ascensiunea lor. Conform ghidului nostru de trekking, terenul glaciar se schimba atat de rapid, incat cei de acolo trebuie sa-si mute corturile la fiecare doua saptamani.

Am facut poze pe langa semnul care a declarat ca suntem acolo si am sarbatorit. Ma simt atat de norocos ca am stat in acel loc foarte special si, asa cum fac intotdeauna la sfarsitul unei drumetii, ma simt atat de puternic stiind ca au fost propriile mele picioare care m-au adus acolo, cu ajutorul celor de la Oxigen Tour.

(Visited 10 times, 1 visits today)
Cuibus Written by:

Photo, Food, Wine, Travel, Globetrotter, "U" Cluj, Dacia, Cluj-Napoca, Transilvania, Freelancer

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of