Clujul din cuvinte – coord. Irina Petras

clujul_din_cuvinte.jpg

Antologia ilustrată „Clujul din cuvinte“ se va lansa joi, 5 martie. Volumul este editat de Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România cu prilejul Centenarului Societăţii Scriitorilor Români/Uniunii Scriitorilor din România, în cadrul proiectului Scriitorul în cetate, cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor. Acesta cuprinde 111 mărturii despre Clujul de ieri şi de astăzi, strânse în 432 de pagini.
Textele literare sunt scrise atât de scriitori născuţi la Cluj-Napoca, dar şi de autori care doar au vizitat oraşul şi au rămas cu amintiri frapante, pline de savoare. Lansarea are loc la sediul USR Cluj, de pe strada Universităţii, numărul 1, de la ora 12:00.
Reproduce imagini din arhiva Bibliotecii Judeţene „Octavian Goga” Cluj, din arhiva personală, dar şi din colecţiile autorilor incluşi în volum. Fotografiile Clujului de astăzi, văzut de sus, sunt opera tânărului artist-fotograf Ştefan Socaciu. Câteva imagini sunt preluate de pe internet (wikipedia; un excelent album Clujul vechi a postat clujeanul Pavlic).

Irina Petraş: Plănuiam de mult un astfel de album. Cred că s-ar putea alcătui o enciclopedie a Clujului. Cartea de faţă e un prim pas. Poate că, răsfoindu-l, mai mulţi vor crede că merită să pună la cale o mare Carte a Clujului de ieri şi de azi. Poate şi de mâine. Cele câteva texte semnate de ne-scriitori sunt o probă că proiectul nu e chiar utopic. Am cerut tuturor să scrie despre Clujul copilăriei, al studenţiei, despre Clujul de odinioară, dar şi de azi, cu accent pe locuri, nu pe oameni, chiar dacă cele două „elemente” nu pot fi despărţite, ele „făcându-se” unul pe altul. Textele celor peste o sută de martori cartografiază Clujul tuturor din cele mai neaşteptate perspective, cu tonuri diverse, în culori de la trandafiriu la negru-cenuşă. Mărturiile contemporanilor primesc, ici-colo, accentele unor cuvinte de demult, câteva dintre ele – prilej de meditaţie. În cazul unor Horia Stanca, Ion Negoiţescu, Aurel Gurghianu, Mircea Zaciu, Aurel Şorobetea, frânturile reproduse aici ţin locul unei invitaţii la re-lectură.

În cetate, spaţiul e consolidat de înaintările oamenilor spre locurile lor de consumat timp existenţial. Mersul lor însuşi construieşte spaţii, e un spaţiu de enunţare (De Certeau), un element al reţelei spaţiale numită oraş, cetate. Locuitorii „ţes locurile laolaltă prin viermuiala lor”, lucru cu atât mai valabil cu cât aşezarea omenească (aglomerarea urbană) e mai mare, mai întinsă.

Motoul antologiei: Lucian Blaga: „Lumina a crescut enorm la Cluj…”

Iată câteva spicuiri, în ordine alfabetică. O incitare la lectură:

Valeriu Anania: “Se reînfiinţase şi Asociaţia Scriitorilor Români din Ardeal, al cărei preşedinte era tot Victor Papilian şi în care fusesem cooptat şi eu, ca membru. La şezătorile literare publice venea şi Ion Agârbiceanu, înalt, cu barba solemnă, şi citea fragmente din prozele sale. Asociaţia a organizat şi două turnee literare, la Dej, Năsăud şi Prundul Bârgăului, în care eu aveam un mare succes de public cu poezia Deochi…”

Apor Péter: În tot acel timp, cât eu am învăţat la Cluj, nici biserică [catolică] nu am avut în oraşul Cluj; acolo unde este acum [în anul 1736] biserica iezuiţilor, acolo era o casă, şi aceea era o casă obişnuită, în aceea era ţinută sfânta mesă; dar acolo puţini oameni încăpeau, iar săracii catolici se suiră în podul casei şi, aplecându-se de acolo, ascultau sfânta slujbă, alţii stăteau sub bolta porţii, pe scaunele puse pentru ei, iarăşi alţii stăteau în curte, pe aceştia ba îi ardea soarele, ba îi bătea ploaia.”

Nicolae Balotă: „Mi se strângea inima contemplând întunecarea lentă a turnului zvelt, ce domina subţire masa impunătoare a bisericii Sfântul Mihail din inima oraşului. Ştiam în amurgul acela, fără să ştiu – aşa cum ne este dată o preştiinţă obscură – că peste ani, departe de acest oraş în care am apărut pe lume, în care am copilărit, m-am copilărit, am crescut în ştiinţă, în păcate, în suferinţă, în care m-am mai întors într-un târziu, după ce plecasem de timpuriu din el, fără să mă mai întorc vreodată cu adevărat – ştiam că pentru mine biserica aceasta va rămâne pentru totdeauna semnul de recunoaştere al oraşului ce fusese odată al meu.”

Horia Bădescu: „Amintiţi-vă Someşul de argint şi de fum / cu vertebre de poduri subţiri! / Cum eram noi bărbaţii de-acum / când ieşeam în amurg la spaţir?…”

Mariana Bojan: „Există în lume oraşe falnice, sărbătoreşti, păune; oraşe agresive, stridente, snoabe; oraşe bătrânicioase, surde, mărginite ori oraşe tandre, vesele, dansatoare; oraşe-adolescent, oraşe-copil, oraşe-materne. Dar aţi auzit vreodată de Oraşul-mierlă? Oraşului-mierlă îi auzi cântecul de departe, chiar fără să-l fi văzut…”

Ştefan Borbély: „La Cluj – scriam mai demult –, trecutul, tradiţia sunt mai puternice decât prezentul. Oraşul nu are boemă, nu are nimic din nebunia sublimă a aventurii, din care se răsfiră apoi, atipic, franjurile imprevizibile ale viitorului: oraş-clasor (ceea ce înseamnă, de fapt, eşecul de a fi devenit oraş-muzeu), la Cluj contează în mod prioritar cine pe cine continuă, cine pe ai cui paşi bătătoriţi înaintează…”

Ion Brad: „Nu pot descrie bucuria încercată după toate zigzag-urile străbătute printre dealurile uriaşe al Câmpiei Transilvane, mai ales de la Valea Florilor până la Cojocna şi Apahida, de unde se anunţau Someşenii şi marginile sărăcăcioase, înecate de fumul fabricilor clujene. Nici o boală, nici un frison de frig, de oboseală sau emoţie nu rezistau bucuriei de-a ajunge în gara marelui oraş, în piaţa din faţa ei, plină de „cocii” şi „cocişi”, de mirosul înţepător al cailor pompos împodobiţi cu ciucuri şi clopoţei aurii, chemările „Poftiţi! Poftiţi, domnilor studenţi” „Tessék, tessék parancsolni!”, dar autobuzul vechi ne ducea spre centru doar cu un sfert din preţul trăsurilor…”

Teofil Bugnariu: „De ce iubim Clujul? Când evoc amintirea bunicului şi când ochii mei sufleteşti urmăresc cu duioşie silueta îmbrăcată în pănură a feciorului de ţăran de pe Someş venit pe jos, cu desagii în spate, la învăţătură la piarişti, – prin ceaţa fumurie a vremii, drumul Clujului se umple de şirul lung al celor mai buni dintre fiii Ardealului românesc, – dela Gheorghe Lazăr şi Avram Iancu, până la ultimii studenţi ai societăţii Iulia…” (1936)

Aura Christi: „Mascota de lux a echipei Gaudeamus, poetul Paul Daian, este prezent la datorie, înviorând atmosfera sau, după caz, detensionând-o. Ce-i drept, e fără pasărea sa de companie, celebrul cocoş, lăsat acasă, la Bucureşti. Vorbim despre Cluj. Clujul nostru de litere. Capitala istorică şi culturală a Transilvaniei. Klausenburg. Unul dintre cele mai frumoase oraşe ale României. Stăm în faţa Catedralei Sfântului Mihail. E soare. Un soare bubuitor…”

Sanda Cordoş: „Din puţinul pe care aş putea să-l spun (cu şovăială) este că, pentru mine, strada Kogălniceanu este cea mai frumoasă şi că, de cîte ori mi se întîmplă s-o intersectez (în Kogălniceanu poţi să intri din şapte părţi), am, fie şi pentru o sută de paşi, o stare de bine. De asemenea, am slăbiciune (ceea ce înseamnă, desigur, mai ales nostalgie) pentru cartierul Andrei Mureşanu în care cred că se fac cele mai grozave plimbări (tînjesc mereu după un timp de plimbare), pentru strada Matei Corvin şi suratele ei din spatele Poştei şi pentru mica stradă Oraviţa în care, la doi paşi de Filo, mi-am trăit studenţia…”

Constantin Cubleşan: „Între Piaţa Libertăţii şi Catedrala ortodoxă din faţa Teatrului Naţional, pe bulevardul Dr. Petru Groza, era încă în plină vigoare corsoul, atât de specific burgurilor centr-europei, când seară de seară lumea ieşea la plimbare după un ritual stabilit prin legi nescrise. Pe partea dreaptă, cum te duci către Teatru, se plimbau studenţii şi elevii. Începând de pe la orele înaintate ale după-amiezii, până seara destul de târziu, aici puteai să întâlneşti pe cine voiai şi pe cine nu voiai, în dulcea promenadă. Impresia era că acolo toată lumea se cunoştea îndeaproape, că toţi aveau ce-şi spune unii altora, că aveau pasiunea plimbărilor de plăcere şi că aveau, mai ales, timp pentru aşa ceva… Pe partea stângă, în acelaşi sens de mers, se plimbau servitoarele şi militarii…”

Auguste de Gerando: „Capitala Transilvaniei este un mic oraş arătos şi aristocratic cu douăzeci de mii de locuitori, cu străzi drepte, formate din case albe şi elegante. Nobilimea transilvăneană aici stă în cursul iernii, fiecare familie are propriul ei palat. Inegalităţile, pe care le putem întâlni continuu în Transilvania, aicea sunt mai bătătoare la ochi decât în alte părţi. Nu este privelişte rară defel caleaşca cu blazon nobiliar care aşteaptă cu răbdare la colţul străzii să treacă prin faţa sa cireada de bivoli care se întoarce de la păşune…” (1845).

Gheorghe Grigurcu: „Vă mărturisesc neted că acest oraş mi-a plăcut enorm. Mai precis, mi-a plăcut cel mai mult din toate oraşele pe care le-am cunoscut. […] Clujul are calităţile unei capitale, fără să aibă, de pildă, defectele Bucureştiului. Este un oraş puternic intelectualizat, un oraş cu personalitate, însă nu are extinderea mare şi nici aspectele pestriţe care grevează asupra Bucureştiului, echivocul său levantin pe care în stările de bună dispoziţie îl atribuim zodiei mateine…”

Andreas Gromo: „De la Turda, mergând spre nord, peste munţi şi dealuri şi printre plăcute mici lacuri, călătorul ajunge la Cluj, care este un oraş bogat de negustori, construit frumos într-o vale pitorească dintre doi munţi, pe un plai străbătut de-a lungul de un mic fluviu cu apă limpede de cristal, cu puternice ziduri păstrate din vremuri străvechi şi cu numeroase turnuri…”(1564)

Aurel Gurghianu: „Locuitor al Clujului din 1948, mă întreb, uneori, de ce această statornicie? Întrebarea cere un răspuns subiectiv, dar şi o altă întrebare: Ce i-a determinat pe Emil Isac, pe Blaga, pe Agârbiceanu, pe C. Daicoviciu să rămână aici?…”

Vasile Igna: „Era, acesta, Clujul studenţiei mele, un oraş egal cu sine, respirând civilitate şi ataşament, o vetusteţe de trai tihnit, dar şi energiile miilor de tineri care-i inundau străzile odată cu venirea toamnei. Era Clujul Centrului, rămas acelaşi de mulţi ani, nedesfigurat încă de noile cartiere de blocuri, mai purtând în el sufletul vechilor case şi monumente, aerul tare al bibliotecilor şi sălilor de curs, ducând cu sine, ca pe un semn de perenitate, apele învolburate ale Someşului şi bătrânii castani ai parcului…”

Florina Ilis: „Trecem prin faţa Bibliotecii Academiei, aruncăm o privire înspre zidurile masive şi austere ale Bisericii Reformate, sfântul Gheorghe, netulburat de glasurile elevilor care răzbat dinspre curtea liceului alăturat, se luptă în zale noi, de zăpadă, cu balaurul, dar noi cotim la dreapta, dând colţul bibliotecii Academiei şi o luăm înainte…”

Tudor Ionescu: „Île de la Cité este Île de la Cité, iar Clujul e Cluj. […] La Paris, desigur, este vorba despre două braţe ale Senei, la Cluj – despre Someş şi Canalul Morii. Lungimea „insulelor” cred că nu diferă prea mult, lăţimea lor s-ar putea să fie şi ea cam la fel. La Paris, insula este legată de restul oraşului prin opt poduri; la Cluj, Someşul prin nouă (ce-i drept, şi peste Canalul Morii mai trec, separat, încă vreo alte nouăsprezece)…”

Nicolae Manolescu: „Clujul trebuia bătut cu pasul, văzut cu ochiul. Din cauza plimbărilor cu Mircea [Zaciu], n-am descoperit niciodată autobuzele ori tramvaiele Clujului, dacă or fi existând. Am descoperit, în schimb, străzi, case, ziduri, pietre, poduri, statuia lui Matei Corvin (nu şi pe a lui Avram Iancu!), catedrala, sediul revistei Steaua, librăria din centru şi altele de care am uitat (nu, nu totuşi, mai ţin minte casa lui Blaga, casa lui Agârbiceanu). Mircea era un ghid îndrăgostit de Cluj…”

Virgil Mihaiu: „Cânt Clujul eclectic şi Clujul extatic / În deplina lui cuminţenie / În deschiderea aripilor sale de vultur / Plutind maiestuos peste Transilvania…”

V.E. Moldovan: „…românii au găsit loc potrivit şi priincios pornirilor noue aici la Cluj. Da! Pentrucă Clujul este aşezat tocmai în mijlocul pământului locuit de români ai ţării noastre. Clujul, cu legăturile sale de tren este uşor deajuns din oricare parte cât de depărtată a românilor din această ţară….” (1913)

Molnos Lajos: „căci eu trăiesc mereu în alt oraş / unde bărbaţii nu povestesc despre ape / dar unde sînt statui şi cai de bronz / pe care tot cîte-o jumătate de oră / ne căţărăm în fiecare duminică după-amiază / lîngă eroii de bronz / în oraşul unde eu mereu trăiesc..”.

Radu Munteanu: „De-a lungul anilor interbelici, Clujul a avut o mare însemnătate politică, dând ţării un prim-ministru, zece miniştri şi paispre zece secretari de stat. Astfel, în anul 1938 aveam în guvern pe Alexandru Vaida-Voevod în calitate de consilier regal, pe prof. Silviu Dragomir – ministru al minorităţilor şi secretar general al Frontului Renaşterii Naţionale, pe prof. Traian Pop – ministrul Inventarului Avuţiei Naţionale şi decan al Facultăţii de drept, pe prof. Mihai Şerban – secretar de stat la Ministerul Agriculturii şi decan al Facultăţii de agronomie şi pe prof. Victor Jinga – secretar de stat la Ministerul Economiei Naţionale…”

Ion Mureşan: „Văd Clujul ca pe o mulţime mare de oameni călătorind spre Cluj. O călătorie fără sfârşit, deoarece oraşul acesta e ca o oglindă sferică. Nimeni nu cred să fi ajuns în el. Cunosc clujeni din tată-n fiu care încă mai caută Clujul. Încă mai rătăcesc fericiţi printre ipostazele mereu înşelătoare ale oraşului, rob fiecare al altei iluzii. Cred că şi întemeietorul oraşului a rămas un extra-muros, un om în afara zidurilor, un om bătând la poartă…”

Ion Negoiţescu: „Locul naşterii mele este oraşul Cluj (Kolozsvár pentru unguri, Klausenburg pentru nemţi), strada Călugăriţelor (Apácák utca) nr. 6, în vecinătatea pieţii Mihai Viteazul (Széchenyi tér). Casa, unde mama (Lucreţia, 1896-1974) se afla atunci la părinţii ei (tata, locotenentul Ioan Negoiţescu, 1894-1972, cu garnizoana la Ora dea, a fost înştiinţat printr-o telegramă care suna cam aşa: „micul Ionel te aşteaptă cu dor”), poate mai există şi azi, ascunsă de clădiri construite între timp în jur…”

Mircea Opriţă: „…îmi amintesc că ai mei, când trebuiau să ne îmbrace pe noi, copiii, cu hainele cele mai bune ca să ne vizităm rudele mai adânc implantate în urbe, nu spuneau niciodată „mergem în Centru”, spuneau „mergem în Oraş”. De parcă oraşul acela ar fi fost altceva decât universul vieţii noastre zilnice, deşi se afla doar la trei-patru străzi depărtare. Copilăria mea a însemnat, între altele, şi o continuă campanie de prelungiri: ba trebuia prelungită o linie de autobuz, ba o conductă de gaze, ba un fir de telefon, dinspre Oraşul acela fericit care avea de toate şi până la strada unde băteai mingea cu picioarele goale, fără ca prin asta să te simţi nefericit…”

Marta Petreu: „Rece ca o criptă habsburgică şi plin de ifose pînă la Judecata de Apoi, oraşul stă în vale ca-ntr-o căldare. Aici vine cine vrea: aici se află nodul transilvănean al Castaliei, Universitatea, din care au ieşit măcar două grupări culturale de importanţă naţională: Cercul Literar de la Sibiu (născut în timpul exilului sibian al Universităţii, continuat în Cluj după înapoiere) şi Echinox-ul…”

Petru Poantă: „Locuri pure arhitectural, conservate în starea lor originară, coerente estetic, nu există. De curînd, însă, a fost reabilitată mica stradă Matei Corvin, care se deschide, colţ cu Strada Memorandumului, spre Piaţa Unirii. În fundal, spre nord, se află Casa Matei, cu o piaţetă în faţă, din care se bifurcă două străduţe, înconjurînd Casa şi dînd spre Canalul Morii…”

Aron Pumnul: Un călătoriu străin dă următoarea descripciune despre târgul de cai din Cluj: „Mai năinte de a părăsi Ardealul, călătorind mai departe, să ne înfăţişăm un târg de cai, cum se ţine în Cluj. Astă cetate veche numără acum la 19.000 de locuitori, are între case şi unele pălate frumoase, un căstel întărit, strade (uliţe) large şi case zidite după gustul din zilele noastre. Înăintea cetăţii se află un cerc făcut anume pentru închisul cailor, în carele se închid caii şi se proabă la călărit mai năinte, pe când privitorii se află pe nişte gălerii înălţate spre acest scop…” (1862)

Horia Stanca: „Oraşul se termina pe fosta Cale a Victoriei (azi str. Lenin) la biserica Sf. Petru, pe Calea Dorobanţilor la Institutul de surdo-muţi. De aci înainte se întindea pe şase kilometri un câmp deschis până la Someşeni. Apele băilor nu fuseseră încă descoperite şi scoase din mlaştini. […] Spre Feleac oraşul se termina prin dreptul străzii actuale Densuşianu, dincolo de care nu mai era decât birtul cu grădină „La nucul cel bătrân”. De aci înainte aveam mult de mers la „Ziua Eroilor” până la cimitirul acestora, departe de oraş. Pe strada Andrei Mureşanu vilele protipendadei se terminau unde este astăzi statuia lui Agârbiceanu….”

Mil. Ştiopu: „…Şi pentru ca să nu creadă cineva că spun braşoave, treceţi în lungul oricărei străzi din Cluj şi vă veţi izbi de realitatea unei fapte crude. Corso… Lume: roi. Voci dulci, grăbite. Râsete şi voe bună. Câte dragosti s-au ţesut aici – surâsuri tandre – şi… cât tutun s-a fumat! În colţuri staţionează grupuri-grupuri. Pun ţara la cale – sunt filosofii ageri ai răspântiilor. Comentează aprins faptele zilei”. (1934)

Grete Tartler: „Am mai ajuns la Cluj într-un alt moment definitoriu, când pregăteam teza de licenţă şi trebuia să studiez fondul Timotei Cipariu de la Biblioteca Academiei. Pe atunci, fondul Cipariu nu era încă organizat, aşa că mă aflam în faţa unei comori sub forma unui morman de cărţi aşternute pe podeaua de sticlă luminiscentă (totodată tavan pentru sala de dedesubt). Oricare carte o luam în mână îmi aducea înaintea ochilor vocalizări de versuri arabe, comentarii gramaticale, sublinieri făcute de Cipariu…”

Mircea Tomuş: „Slujbele de duminică şi sărbători, dar şi din fiecare dimineaţă şi seară, neîntrerupte, la Catedrala Ortodoxă, nici în timpul ocupaţiei, îşi recăpătaseră întreaga amploare şi strălucire din anii de dinainte de 1940. Catedrala era deschisă, în fiecare zi a săptămânii, de dimineaţa devreme şi până seara târziu…”

Radu Ţuculescu: „De cîte ori exersam în fostele chilii, straniul sentiment că nu sînt singur nu m-a părăsit niciodată. Dar şi atunci cînd repetam cu cvartetul ori orchestra, simţeam în jurul meu prezenţe invizibile. Umbrele transparente ale călugărilor franciscani, încovoiate de semiîntuneric, ascultînd cu glugile trase peste ochi. Uneori, o răcoroasă adiere ca o subţire pală de vînt, îmi atingea degetele care se agitau pe corzi. Parcă mi se trasmitea un mesaj pe care nu l-am putut descifra niciodată…”

Ion Vartic: „În 3 septembrie 1903, Caragiale, cel mai mare scriitor român al momentului, a sosit pe neaşteptate la Cluj. Era vorba, în secret, de o vizită de tatonare, ce venea să desăvîrşească tentativele sale, începute încă din 1891, de a se stabili în Ardeal, ca într-un rîvnit exil voluntar. Cu aceeaşi intenţie, el revine la Cluj în 18 martie 1904. (Ca o subtilă coincidenţă, această a doua vizită a sa corespunde tocmai cu perioada în care primăria oraşului şi firma austriacă „Fellner & Helmer” fac preparativele – aprins dezbătute de opinia publică clujeană – de începere a construirii Teatrului Naţional.)…”

Alexandru Vlad: „Întâi Clujul a fost pentru mine o pată luminoasă pe cer, pe fondul negru al norilor compacţi şi umezi de toamnă târzie. Asta vedeam eu de la mine din sat, doar peste câteva dealuri şi în direcţia în care mi se spusese că era oraşul. Trebuie să fi fost pe vremea când s-au introdus neoanele…”

Ion Vlad: „A fost odată un oraş liniştit, agitat doar de fluxul studenţimii, de sosirea ei, de teii înfloriţi din strada Kogălniceanu, pe vremea cînd în Universitate se intra cu dificultate, după examene de admitere grele. A fost odată un oraş cu rare automobile (miracole ale străzilor paşnice), cu autobuze mizere, devenind acum un oraş al claxoanelor nervoase, exasperate, agresive şi grobiene, cu trotuare cucerite de maşini şi cu pietoni hăituiţi, urmînd să fie exterminaţi…”

Mircea Zaciu: „Cred că „strada Bisericii Ortodoxe 12” e o adresă destul de cunoscută în mediile scriitoriceşti: aici erau trimise sutele, poate miile de plicuri pentru proiectatul Dicţionar al scriitorilor Români, tot aici am elaborat primul dicţionar (Scriitori români, 1978), cele două volume omagiale la centenarul Agârbiceanu şi Liviu Rebreanu, precum şi majoritatea cărţilor mele tot aici au fost scrise, la geamul ce dă spre bisericuţa ctitorită în veacul al XVIII-lea şi spre un orizont vălurit, aşa de românesc, ale cărui culori mi-au luminat în toate anotimpurile, scrisul…”

Iată numele „martorilor”:

Elena ABRUDAN, Dorin ALMĂŞAN, Valeriu ANANIA, APOR Péter, Ioan-Pavel AZAP, BALÁZS Imre József, Nicolae BALOTĂ, Sânziana BATIŞTE, Horia BĂDESCU, Alexa Gavril BÂLE, Mariana BOJAN, Ştefan BORBÉLY, Ion BRAD, Lavinia BRANIŞTE, Nicolae BREBAN, Teofil BUGNARIU, Virgil BULAT, Mircea Ioan CASIMCEA, Dumitru CERNA, Doina CETEA, Minerva CHIRA, Aura CHRISTI, Ioana CISTELECAN, Ion COCORA, Eugen COJOCARU, Sanda CORDOŞ, Cornel COTUŢIU, Constantin CUBLEŞAN, Adi DOHOTARU, Raluca FILIP, Andrei FISCHOF, Auguste de GERANDO, Mircea GHIŢULESCU, Mircea GOGA, Vasile GOGEA, Adrian GRĂNESCU, Gheorghe GRIGURCU, Andreas GROMO, Claudiu GROZA, Aurel GURGHIANU, HEREPEI János, Laura HUSTI-RǍDULEŢ, Vasile IGNA, Florina ILIS, Tudor IONESCU, Martha IZSÁK, Alexandru JURCAN, Ioan KEMÉNY, Vasile LECHINŢAN, LASZLO Alexandru, Johannes LINCZIGH, LUKÁCS József, Statuia Sfîntului Gheorghe, MAKKAI Laszlo., Ştefan MANASIA, alergând prin MĂNĂŞTUR după bani, Nicolae MANOLESCU, Victor Constantin MĂRUŢOIU, Alexandra MEDREA, Virgil MIHAIU, Ovidiu MOCEANU, Andrei MOLDOVAN, V.E. MOLDOVAN, MOLNOS Lajos, Radu MUNTEANU, Ion MUREŞAN, Marcel MUREŞEANU, Ion NEGOIŢESCU, Ioan NEGRU, Victor NICOLAE, Olimpiu NUŞFELEAN, Mircea OPRIŢĂ, Maria PAL, PASSUTH László, Dora PAVEL, Ovidiu PECICAN, Cosmin PERŢA, Irina PETRAŞ, Marta PETREU, Petru POANTĂ, Ion POP, Mircea POPA, Adrian POPESCU, Titu POPESCU, Aron PUMNUL, Ilie RAD, Aurel RĂU, Dan REBREANU, Persida RUGU, Horia STANCA, Virgil STANCIU, Octavian ŞCHIAU, Aurel ŞOROBETEA, Mil. ŞTIOPU, Cs. SZABÓ László., Grete TARTLER, Victor ŢARINĂ, Flavia TEOC, Mircea TOMUŞ, Adrian ŢION, Radu ȚUCULESCU, Cornel UDREA, Ion VARTIC, Mircea VAIDA-VOEVOD, Valeriu VARVARI, Theodor VASILACHE, Alexandru VLAD, Ion VLAD, Romulus VUIA, George VULTURESCU, Mircea ZACIU, Andrei ZANCA.

Sursa infoarte.ro

Ce a insemnat Clujul pentru tine? Astept comentariile voastre pe aceasta tema!

(Visited 10 times, 1 visits today)

Nu ratați:

Tweets

Follow @cuibus on twitter.

Cuibus Written by:

Photo, Food, Wine, Travel, Globetrotter, “U” Cluj, Dacia, Cluj-Napoca, Transilvania, Freelancer

Leave a Reply

Fi primul care comentează !

Notify of
avatar
wpDiscuz