Pilda pescarului si afaceristului

Apus_Apuseni_cuibus_bubu_transilvania_romaniaUn om de afaceri american statea langa chei, intr-un mic sat mexican de coasta, cand un pescar isi trage barca la mal. In barca erau cativa pesti frumosi. Americanul il felicita pentru pestele prins si il intreaba cat timp i-a luat sa-l pescuiasca.

– Foarte putin, a raspuns mexicanul.

– De ce nu stai mai mult pe mare sa prinzi mai mult peste ? a intrebat atunci americanul.

– Mi-ajunge sa-mi intretin familia, i-a raspuns pescarul.

– Si ce faci in restul timpului ? a vrut sa stie omul de afaceri.

– Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copiii, imi fac siesta impreuna cu nevasta-mea, in fiecare seara ma plimb prin sat, beau un pahar de vin si cant la chitara cu prietenii. Domnule, am o viata plina
si sunt foarte ocupat, a incheiat pescarul.

– Uite, il ia peste picior americanul. Am studiat Economia la Harvard si te pot ajuta. Ar trebui sa pescuiesti mai mult si cu banii pe care-i castigi in plus sa-ti cumperi o barca mai mare. Cu ceea ce castigi de pe
urma barcii mai mari it i poti cumpara cateva barci si mai tarziu chiar o flota de pescuit. In loc sa vinzi pestele prin intermediari, il poti vinde direct la o fabrica, iar mai tarziu iti poti cumpara propria
fabrica de prelucrare a pestelui.  Ai putea astfel controla produsul, procesarea si distributia.
Va trebui sa pleci din sat, sa te muti in Mexico City, apoi la Los Angeles si, mai tarziu, la New York, de unde iti vei conduce afacerea tot mai infloritoare.

– Si cat va dura sa fac toate astea, senor ? intreaba pescarul.

– Vreo 15-20 ani, raspunde americanul.

– Si apoi ?

– Apoi vine partea cea mai buna, rase americanul. Iti vinzi afacerea si devii foarte bogat ? Ai lua cateva milioane….

– Milioane, senor ? se mira pescarul. Si dupa asta ?

– Dupa asta te retragi din afaceri, te muti intr-un satuc de pescari pe malul oceanului si te scoli tarziu,  pescuiesti putin, te joci cu copiii, iti faci siesta impreuna cu sotia, te plimbi seara prin sat, bei un pahar de vin cu prietenii, cantati la chitara.

Și aș încheia cu:

– „Simplitatea nu este un scop în sine, dar ajungi la ea fără să vrei pe măsură ce te apropii de sensul real al lucrurilor”. – Constantin Brâncuși 

–  Sufletul satului

Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.

Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte. – Lucian Blaga

CARPE DIEM!

Nu ratați:

Tweets

Follow @cuibus on twitter.

Cuibus Written by:

Photo, Food, Wine, Travel, Globetrotter, "U" Cluj, Dacia, Cluj-Napoca, Transilvania, Freelancer

Leave a Reply

Fi primul care comentează !

Notify of
avatar
wpDiscuz