Rugaciunea Florilor – Alfred Mosoiu

 foto: photobucket

   Plapand  Ghiocelul

Iesind din zapada

 Striga “Tatal Nostru”

Ca lumea sa-l vada,

“Care esti in ceruri”
Sopti Floare-Soare,
Si-un val de lumina
cazu pe razoare.

Smerit, Busuiocul,
Cand vantul il mana
Si-I scutura roua,
“Sfinteasca-se”, ingana.

Cand numele-ti spune
Trist Ochiul-de-Bou,
Nu stii de-a fost soapta
Sau numai ecou.

Albastra ca cerul
Suspin’o Camelie,
Calcata-n picioare
Pe albe alee.

Cand Nuferii-n lacuri
Vad stelele cazand
Soptesc:”cum in ceruri
Asa pe pamant…”

Si Graul, cand moara
Vuieste intr-una,
A zis, “Painea noastra
Cea de totdeauna”.

Iar Nalba si Gura
De leu, amandoua
La fel rugatoare
Raspund:”da-ne-o noua…”

Cu gandul la fluturi
Stau Rozele-n glastre
Si spun:”Iarta noua
Pacatele noastre
Precum noi iertam
gresitilor”, incet
raspunde Garoafa
Uscata-n buchet.

Si Crinii, podoaba
Fecioarei cinstite,
Soptesc:” Nu ne duce
Pe noi in ispite…”

Iar Spinii, ce-odata
Martirii-i purtara
“Si  ne izbaveste
De rele”…oftara

 Si vantul porneste
Ecoul divin,
Si-n freamat Padurea
Raspunde: “Amin”.