Din capitala României, se sfidează istoria românilor!

Foto: mediafax.ro

Activitea unificatoare de ţară însănătoşeşte şi fortifică sufletul fiecărui român şi ne solidarizează în bine.

Mihai Viteazu nu a cerut voie imperiilor pentru a unifica pe toţi românii într-un singur stat. Şi a reuşit. Flacără vie pe altarul Neamului.
Românii nu au cerut voie imperiilor nici în 1859 şi au reuşit, două din marile provincii româneşti, sub Al. I.Cuza, constituind o singură ţară.
În 1918 nu s-a cerut voie imperiilor şi s-a unit cu ţara şi Ardealul. Istoria românilor ne adevereşte că românii au pus imperiile asupra faptului împlinit, acestea recunoscând România Mică, apoi România Mare. România Mare, din 1918, însemna pur şi simplu România, cu toţi românii uniţi într-o singură ţară, pe pământul lor strămoşesc, de aceea  sintagma România Mare a fost din ce în ce mai puţin folosită, până în 1940, când URSS cotropesc Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa. Din acel an cuvintele România Mare se reactivează de la sine. De ce unii par a ocoli cuvintele România Mare? Sunt doar pentru a  desemna a doua etapă, finală, a unificării, din 1918, prima fiind cea din 1859 ? Dar oficialii de după Decembrie 1989? Au ocolit şi ocolesc aceste cuvinte sfidând astfel istoria românilor. Pentru că azi România Mare înseamnă revenirea nordului Bucovinei, a Ţinutului Herţa  şi a întregii Basarabii, acasă, în România. Guvernanţii din România, din 1990, când Unirea cu Chişinăul era aproape un act împlinit, s-au opus Reîntregirii României. Documentaţia nu lasă loc nici unei îndoieli. Azi îşi motivează împotirivirea de atunci, prin faptul că Occidentul Europei şi imperiul sovietic le-au şoptit să nu dea curs Unirii. Un lucru se poate constata, Moscova  bătuse în retragere, dar în faţa împotrivirii la Unire venită de la Bucureşti,  nu a mai fost gata să renunţe la R. Moldova. E vorba de complexul guvernanţilor de la Bucureşti, din România, de slugărnicie faţă de Moscova şi de lipsa oricărei aderenţe la istoria românilor. Din nefericire, aceiaşi, invocă şi azi, în contextul evenimentelor de la Chişinău,  şoaptele de dinafara României, ignorând şi acum istoria românilor. La Chişinău poporul român suferă la propriu crucificarea, dovadă clară că nu există decît o singură cale, împreună cu noi, românii din România, în Uniunea Europeană!
Unirea R. Moldova cu România va veni cu rapiditate, în ceasul cel bun, când opoziţia va avea majoritatea în Parlamentul de la Chişinău şi va vota Unirea necondiţionată cu România, fără să ceară acordul  unor forţe externe. Iar Unirea va fi recunoscută pe plan internaţional şi coşmarul românilor din R. Moldova va înceta. Politicienii la care am făcut referire sunt atât de moscovizaţi, încât sunt total surzi-cu bună ştiinţă-la unele semnale de la Moscova, cum că Unirea R. Moldova cu România ar fi posibilă, dar fără Transnistria. Aceşti politicieni, străini de istoria românilor, prin surzenia lor voită,  sunt pregătiţi astfel să cedeze Tighina (Benderul), fapt uşor de dovedit chiar prin tăcerea lor, în legătură cu acest oraş din Basarabia propriu zisă, de la apus de Nistru, respectiv din R. Moldova. Tighina este un cap de pod, pe malul românesc, basarabean, al Nistrului,  în R. Moldova, cap de pod impus abuziv de Moscova, din interes  militar, ca o ameninţare la adresa Chişinăului, cap de pod  între Transnistria, respectiv între Tirasopol, oraşul din Transnistria, controlat în întregime de Moscova şi R. Moldova.  Transnistria, peste Nistru, adică la răsărit de Nistru.
Nu există nici cel mai mic pericol din partea Moscovei, dacă românii vor începe o campanie diplomatică şi personală intensă, pe toate meridianele, pentru retragerea Moscovei din Tighina şi restituirea acestui oraş R. Moldovei. Ar fi vremea să dovedin că trăim în democraţie, apărând, prin cuvânt, adevărul!
Gheorghe Gavrilă Copil.