Daca

Rudyard Kipling

De poţi, să nu-ţi pierzi capul, când toţi în jurul tău Şi l-au pierdut pe-al lor, găsindu-ţi ţie vină;
De poţi, atunci când toţi te cred, nedemn şi rău,
Să nu-ţi pierzi nici o clipă încrederea în tine;
De poţi, s-aştepţi oricât, fără să-ţi pierzi răbdarea;
De rabzi să fii minţit, fără ca tu să minţi,
Sau când, hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea
Să vrei a le raspunde, dar nici cu rugăminţi.
De poţi visa, dar fără să te robeşti visării;
De poţi gândi, dar făr  să-ţi faci din asta un ţel;
De poţi, să nu cazi pradă nicicând disperării,
Succesul şi dezastrul, primindu-le le fel;
De rabzi să auzi cuvântul rostit cândva de tine,
Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut;
De poţi să-ţi vezi idealul distrus, şi, din ruine
Să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut;
De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere,
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,
Şi atunci, fără a scoate o vorba de durere,
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput;
Şi dacă corpul tău, uzat şi obosit,
Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă o dată
Numai cu străşicia voinţei tale, şi astfel
Să steie peste vreme aşa cum stă o stâncă;
De poţi vorbi mulţimii, fără a minţi, şi dacă
Te poti plimba cu regii, fără a te îngâmfa,
De nici amicii, nici dusmanii, nu pot vreun rău să-ţi facă,
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta;
Şi dacă poţi să umpli minuta trecătoare,
Să nu pierzi nici o filă din al vieţii şir,
Al tău va fi pământul, cu bunurile-i toate Şi, ceea ce-i mai mult chiar, să ştii, vei fi un OM !.