Daca vrei sa pleci, du-te

Astăzi am găsit pe peretele unei prietene un link către un text care parea interesant după titlu: Dacă vrei să pleci, du-te by Iunia Pașca.

Am intrat și eu să-l citesc și pot spune că nu m-am putut dezlipi de lângă calculator până nu l-am citit în totalitate. Având în vedere că și Iunia este din zodia Taurului și amatoare de călătorii ca și mine o mare parte din ce a scris coincide cu părerea mea despre plecat sau rămas. Totuși cred că unele lucruri destul de esențiale nu au fost menționate în post, nu a fost menționat cuvântul Respect. O regulă de bază într-o societate care se vrea dezvoltată.

Poate o mare parte dintre români pleacă că nu le mai place situația din țară, au lipsuri materiale, nu au curajul și energia să schimbe ei din interior lucrurile, dar unii pleacă pentru că nu se mai regăsesc în acel spațiu numit România.

Taur fiind și eu sunt patriot și țin la țara mea, dar nu pot să nu constat direcția total greșită în care merge, o direcție care ne face să ajungem în lumea a 3-a din lumea a 2-a. Să fiu complice la așa ceva chiar nu vreau, iar cu 1-2-3 flori nu se face primăvară.

Sunt de acord  că nicăieri nu vezi câinii cu colaci în coadă, că nu scapi de corupție, birocrație sau alte lucruri mai puțin plăcute, dar măcar vezi respect și bun simț cam la orice pas, cam peste tot pe unde am umblat eu. Uscături și lucruri nasoale sunt peste tot, dar per total orice om, orice ar face, poate trăi decent și este respectat pentru ceea ce face, lucru pe care în România nu îl găsești sau este foarte rar întâlnit.

De acord că viața nu este reprezentată doar de partea materială și fiecare trebuie să-și pună întrebări ce lasă după ce a trecut pe acest pământ și să fie cât mai fericiți acolo unde se simt ei bine. De acord că majoritatea poate chiar 80-90% din omenire nu este fericită și nici nu are cum deoarece conștiința nu le-o permite deocamdată și se pierd în lucruri mărunte gen mașină, casă, lanțuri, manele ș.a. și nu văd mai departe de aceste șabloane.

Afirmi la un moment dat că „.. du-te ca sa ajuti sa cladesti acolo, nu doar ca sa iei; sa iei ceva care nu e al tau si la care tu nu ai contribuit nici o picatura de sudoare.” Aici e foarte discutabilă treaba, deoarece toate țările să zic mai dezvoltate d.p.d.v al infrastructurii au furat de la alții, în special cei mai sărăcuți, iar acum au sclavii din Est. Câte țări dezvoltate s-au dezvoltat pe barba lor? Odată ce ai finanțe la greu de la alții clar că poți gândi un sistem de dezvoltare și munca este mai apreciată. Roma a fost făcută cu aurul dacic, Turnul Eiffel este din oțel românesc, campania lui Hitler a fost susținută cu mâncare și petrol din ROMÂNIA, hunii, turcii, tătarii și alții chiar nu au venit să ne facă masaj de relaxare când au trecut pe aici, unii au avut un plan Marshall, alții au ciordit din Africa, Asia, Australia și din alte locații la greu..și multe alte exemple. Deci nu poți să spui că românii merg la masa pusă, merg să-și rupă ciolanele pentru masa aceea poate puțin mai curată cu o mâncare nu întotdeauna mai gustoasă decât masa de acasă. Nu văd niciun rău dacă cineva vrea să locuiască într-o societate în care este respectat și poate trăi decent. Am cunoștințe cu 2 facultăți care preferă să facă munci de necalificați pentru că sunt mai respectați, pot trăi mai bine și nu sunt umiliți ca în România și se simt mai împliniți și fericiți. Alt caz, absolvent de matematică și politehnică cu 10 pe linie a ajuns vânzător de presă la tonetă pentru a putea supraviețui pentru că mai are coloană vertebrală și nu acceptă mizeriile la care era supus în Universitate.

Să-ți dau și un exemplu de respect made în RO pe care l-am simțit pe propria piele. Erau niște locuri de muncă la OPC CLUJ. Bun mă bag și eu, absolvent de Inginerie Alimentară și oarecum aveam tangențe și cu partea asta. Totul ok, discut detalii cu un personaj de acolo..corespundeam cu cerințele lor, doar că trebuia să respect niște reguli. Bun intuiam despre ce este vorba..pot să-mi fac munca fără probleme, dar până la un punct îmi zice. Cum adică? Păi poți amenda pe cine vrei, dar de unele societăți nu ai voie să te atingi. Adică cum, dacă găsesc o societate că nu e în regulă nu o pot sancționa fac pe prostul. Păi nu că există protejați de forța divină de partid..:)) Bun îi spun pa și pu, eu nu mă bălăcăresc în mizeria asta, pentru mine unde-i lege nu-i tocmeală poate să fie vorba și de papa de la Roma. Din păcate au venit alții care au acceptat astfel de joburi și roata merge mai departe în societatea românească. Să trăiți bine! hăhăhă era bășineștilor continuă prin ignoranța multor români!

Altă întâmplare, merg la o multinațională să-mi depun CV-ul sperând că mediul privat este mai normal să zic așa. Directoarea de la resurse umane nu mă întreabă ce am terminat, ce aș vrea să lucrez etc..primul lucru de care sunt întrebat este cine m-a trimis. Eu șocat îi spun că nimeni, eu m-am trimis pe mine…ea și mai șocată, cum așa nu se poate, hai zi cine te-a trimis cică mă trăgea ea de limbă. Mai să mă enervez, doamnă nu sunt trimis de nimeni am venit singur să-mi depun CV-ul paote aveți joburi disponibile. De unde știi tu că sunt locuri libere, cineva tot te-a trimis nu se poate să vii așa aici…Bun ce să-i mai zici…frumoasă primire din una dintre cele mai mari naționale din Ro. Erau 2 posturi și se știau câștigătorii am aflat mai apoi de la un director din interior. Dar oricum au rămas experiențe „frumoase” din care am învățat multe lucruri despre democrația și piața muncii din România.

Oamenii care vor să facă ceva ok, vor să schimbe lucrurile în bine sunt alungați și ]nlocuií cu niște pioni care execută la comandă tot ce li se spune. Cam asta a ajuns societatea noastră de consum din păcate.

Văd din post că esti foarte optimistă, nu prea văd soluții prin care ai putea schimba în bine România pe termen scurt, dar dacă tu ești fericită și împlinită în RO sunt bucuros să aud despre astfel de români.

 

Pentru mine deocamdată România este o țară superbă, dar vorba aceea păcat că este locuită de multe animale bipede pe care e greu să le strunești. Poate voi reveni și eu în RO într-o zi, dar într-o zonă cât mai liniștită, dacă mai există așa ceva.

Multă baftă și felicitări pentru blogul de călătorii!

Mai jos puteți vedea integral postul la care am făcut referire mai sus și pe care îl găsiți pe FB sau pe Romania Pozitiva:

„M-am intors inapoi in patria mama acum 5 luni, dupa cei 5 ani pe care i-am petrecut imprastiati pe 3 continente. M-am intors acasa pentru ca am vrut, nu pentru ca a trebuit. Nu pentru ca nu mi-a fost bine pe unde am fost, ci pentru ca mi-a fost atat de bine incat am decis ca vreau sa-mi fie asa de bine si acasa. M-am intors pentru ca dintre cele peste 40 de tari pe unde am calcat, pe canalele nicicareia nu curgea lapte indulcit cu miere si pe viza de intrare a nicicareia nu scria „Paradis”. Din cele peste 40 de tari pe unde am calcat, peste 40 dintre ele nu erau perfecte. Si atunci, mi-am zis, daca tot e sa traiesc intr-o tara imperfecta, de ce sa nu fie ea cea in care am vazut pentru prima data halatul galbui si peretii decojiti ai maternitatii?

In ultimele cinci luni de cand m-am intors, aud pana la ingretosare intrebarile sau exclamatiile din seria „de ce te-ai intors?”, „nu-ti pare rau ca te-ai intors?”, „da’ tu esti proasta?”, insotite de omniprezentele „eu abia astept sa plec” si „eu as pleca de-aici maine”. Si imi vin in minte o serie de idei pe care daca nu le exprim aici acum in scris, s-ar putea sa-mi crape inima si sa mor.

In primul rand, cum spunea un prieten de-al meu, imi vine sa le raspund tuturor: „Dar du-te! Te rog, cat de repede, si sa nu te mai uiti inapoi!” Pentru ca ultimul lucru de care avem nevoie in acest moment este de indivizi ca tine, care isi petrec intreaga energie plangandu-se cat e de nasol aici si ce caini incovrigati populeaza strazile altor natiuni. Granita e deschisa, lumea e deschisa, so go planet go!

Marca unui om de exceptie este sa reuseasca acolo unde majoritatea s-au oprit, acolo unde e greu dar el alege sa nu dea bir cu fugitii.

Marca unui om exceptional este sa razbata intr-un loc plin de provocari, este sa puna mana si sa construiasca acolo unde e nevoie, nu acolo unde deja s-a construit de catre altii.

Marca unui om de exceptie este alegerea responsabilitatii in locul invinuirii si a scuzelor, este actiunea in locul vorbelor goale si stricate.

Marca unui om exceptional este a pune mana si a face, si a imparti mesaje ce construiesc, nu mesaje pline de acid si venin.

Dar daca tu vrei sa pleci, du-te!

Chiar daca asta imi vine sa le spun, nu le-as spune asta. Ci i-as intreba doar simplu:„Care e scopul tau in viata?”.

Care crezi tu ca e marca pe care poti si vrei sa o lasi in urma ta pe acest pamant? Sa fie doar urma de la Mercedes si coaja de la samanta, sau e posibil sa fie ceva pentru care cei din jurul sicriului tau sa incline capul si sa spuna „Iti multumim ca ai fost pe acest pamant. Lumea a fost mai buna datorita tie”. Nu stiu, se poate ca asta sa nu aiba nici o importanta pentu tine, dar te intreb: te-ai intrebat asta vreodata?

Teama mea e ca cei mai multi dintre cei care vreti sa plecati o faceti pentru ca fugiti de ceva.

Stii ca ceva nu iti place si vrei sa scapi de acel lucru. Stii ca nu esti fericit si vrei sa gasesti fericirea altundeva, pentru ca e clar ca ea nu salasluieste in tinutul acesta mirific in forma de peste. Sau buchet de flori. Sau orice alta bazaconie ti-a mai spus invatatoarea ta in clasa I. Sau a IIa.

Iti spun asta cu toata sinceritatea, mi-e teama ca daca pleci pentru ca fugi de ceva, sansele sunt ca nu vei gasi ceea ce cauti acolo unde mergi. Pentru ca nu stii ce cauti cu adevarat. Poate ca vrei „o viata mai buna”, dar ce inseamna asta pentru tine? Si, mai important, de ce vrei o viata mai buna? Majoritatea oamenilor o vor pentru ca li se pare ca astfel vor putea in sfarsit sa simta libertatea, implinirea si fericirea pe care o cauta. Daca si tu esti unul dintre ei, te invit sa mergi in oricare dintre tarile dezvoltate din lume, unde cred ca esti de acord ca se „traieste mai bine”, si sa vezi cum o mare parte din localnici nu mai sunt acolo, pentru ca au plecat in cautarea „libertatii, implinirii si fericirii”. Si asta pentru ca si-au dat seama ca aceste lucruri nu salasluiesc in tarile lor doar pentru ca mall-urile sunt smechere, soselele sunt negaurite si coruptia mai putin corupta. Unii si-au dat deja seama ca nu salasluiesc nici in tara vecina, nici aici in tara ta, nici pe continentul vecin, nici pe cel de la celalalt capat, si in nici o tara de pe pamant. Pentru ca ele nu stau in nimc din exterior, ci sunt mult mai aproape decat ti-ai putea imagina: sunt in inima ta. In locul unde poti sa le cauti oriunde te-ai afla, si sunt grozav de nerabdatoare sa ti se infatiseze. Asteapta doar sa le-o ceri.

Dar daca tu vrei sa pleci, du-te!

Daca vrei sa pleci, du-te. Dar in momentele in care vei fi acumulat tot ce ti-ai dorit, si vei trai viata pe care acum crezi ca vrei sa o traiesti, ia-ti cateva secunde sa inchizi ochii si sa asculti cu toata sinceritatea de care esti in stare. Si daca vei auzi de acolo din strafundul inimii tale o voce stearsa strigand „Asta nu e tot. Mai e ceva, iti aduci aminte? Adu-ti aminte!”… poate vei dori atunci sa o asculti. M-as bucura sa o asculti. Am fi cu un om mai aproape de o lume mai buna.

Daca vrei sa pleci, du-te. Dar daca vrei sa pleci doar pentru ca „Romania e de cacao”, sa dai bir cu fugitii in cautarea unui loc mai „civilizat”, asigura-te ca stii mai ales inspre ce te indrepti, nu doar de ce anume fugi. Asigura-te ca stii cine esti, si ce ai venit aici sa faci. Si daca afli ca scopul tau e acolo in afara granitelor, atunci de-te si implineste-l. Dar daca nu e acolo, si-ti vei da seama de asta dupa un an, sau trei, sau cinci, sa te intorci. Noi vom fi aici si te vom primi cu bratele deschise.

Daca vrei sa pleci, du-te. Dar nu te uita la noi cei ramasi aici cu ura si dispret. Intr-un fel sau altul, ne curge aceeasi roseata prin vine. Nimeni nu-l apreciaza pe omul care-l vorbeste de rau pe altul, dar omul care arunca cu pietre in propriului neam… acela e dispretuit. Unii ar spune blestemat. Nu-ti face tie asta, tu meriti mai mult.

Daca vrei sa pleci, du-te. Dar ia cu tine o atitudine de invingator, de vultur care isi ia viata in propriile maini si lupta pana la ultimul fulg. Nu te du acolo in lume ca sa te plangi, sa dai vina pe altii si sa gasesti scuze pentru nereusitele tale. Du-te ca sa reusesti prin integritate.

Daca vrei sa pleci, du-te. Dar du-te ca sa ajuti sa cladesti acolo, nu doar ca sa iei; sa iei ceva care nu e al tau si la care tu nu ai contribuit nici o picatura de sudoare. Nu te du sa strici ceva ce altii si-au dat din viata pentru a construi. Meriti sa fii mandru de omul care esti. Du-te, dar du-te sa reusesti prin integritate.

Daca vrei sa pleci, du-te. Dar du-te pentru ca esti fericit sa cunosti lumea de afara, nu pentru ca esti nefericit aici. Pentru ca atunci ma tem, sincer ma tem, ca nu vei scapa de nefericire. Si atunci ai plecat degeaba.

Daca vrei sa pleci, du-te. Dar du-te si fa-ne mandri. Du-te si raspandeste inima de roman, cea autentica, in lume. Du-te si fa-i pe cei de acolo sa te cunoasca drept romanul care iti doresti sa fii.

Daca vrei sa pleci, du-te. Si nu-ti fa griji pentru noi de aici, noi ne vom descurca. Sa-ti fie calea presarata cu flori, si sa gasesti ceea ce cauti.

Cu drag,

una dintre cei intorsi”.