Horinca, recunoscută ca băutură europeană

Consiliul European a pregătit un proiect privind băuturile spirtoase, prin care se recunosc 17 produse cu denumire de origine controlată din România

România va intra în lumea alcoolurilor tari ale Uniunii Europene cu vreo 13 sortimente de alcool de fructe – ţuică – şi patru de vinars (echivalentul local al coniacul franţuzesc). Consiliul European a elaborat, recent, proiectul unei hotărâri privind băuturile alcoolice, în care reglementează, extrem de strict, modul de producere a fiecăreia din cele 48 de tipuri de spirtoase din cele 27 de state ale UE.

Pălinca este considerată a aparţine strict spaţiului geografic românesc, iar o fişă tehnică va reglementa exact arealul producţiei. Totuşi, Ungaria are şi ea dreptul să utilizeze denumirea „palinka”.

Maramureşul şi Ţara Oaşului vin însă cu propriile băuturi, a căror denumire nu poate fi copiată: Horincă de Cămârzana sau Turţ de Maramureş.

Din sudul României, UE ne-a omologat doar ţuica de Buzău, de Milcov şi de Argeş (denumită, neoficial, „ochii lui Dobrin”). Uniunea ne interzice însă să producem aceste băuturi din orice altceva decât alcool din fructe.

Fişa europeană a spirtoaselor din fructe prevede că acestea trebuie să aibă o tărie de minimum 37,5%, să nu li se adauge niciun fel de arome, iar distilarea să păstreze un gust derivat din fructele utilizate.

Uniunea Europeană ne-a mai recunoscut dreptul de a produce vinars cu denumirea de origine controlată – la Vaslui, Segarcea, Murfatlar, Târnave şi în Vrancea.

Europa spirtoaselor

Calvadosul a contribuit şi el la fala Franţei
Lista elaborată de UE arată că europenii au o fantezie cât se poate de bogată atunci când este vorba să producă alcool. În Italia se produce „Nocino”, un lichior obţinut prin macerarea nucilor verzi. Danezii şi suedezii deţin monopolul aquavit-ului, un distilat din plante sau cereale, a cărui aromă specifică este dată de chimen şi mărar (sic!). „Mistra” este o băutură aromată cu seminţe de anison, cu tărie alcoolică cuprinsă între 40% şi 47%, deosebită însă de italienescul „Sambuca”, întrucât acesta din urmă are o tărie de minimum 38%. În micuţul stat Luxemburg se produce „Cassis de Beaufort”, un lichior din coacăze negre. Din macerarea cireşelor în alcool etilic de origine vegetală se obţine „Guignolet”. Tot în acest mod se prepară şi „Maraschino”, iar „Vaekavae Glogi” este o băutură cu arome de cuişoare sau scorţişoară.

Franţa, ţara diversităţii

Cele mai numeroase băuturi cu denumire de origine controlată sunt în Franţa, care, alături de Marea Britanie, Irlanda şi Spania, a reuşit să omologheze până şi două sortimente de whisky – alsacian şi breton. Denumirea de „Cognac” poate fi folosită doar de Franţa, la fel ca şi cea Armagnac. Această ţară domină piaţa băuturilor alcoolice cu denumire geografică recunoscută obţinute din cidru. Printre spirtoasele obţinute din cidru se află şi celebrul Calvados, produs în Normandia. În ceea ce priveşte lichiorul din coacăze negre – „cassis” – Franţa oferă nu mai puţin de patru sortimente. Francezii mai vin cu produse specifice de rom, Kirsch, Quetsch, „eau-de-vie” sau cu un lichior denumit „Ratafia de Champagne”. Unul din puţinele tipuri de băuturi alcoolice unde Franţa nu este indicată ca ţară de origine este vodka.

Sursa Adevarul.ro .