Iunia vine la CLUUUJ!

Joi, 30 mai de la orele 18, sunteți invitați să participați la un eveniment unic pentru Cluj, Iunia Pașca își va lansa cartea într-o atmosferă deosebită la Piano Cazola!

„Prin lume, Spre mine. Un jurnal al devenirii.” e o carte ce s-a nascut in urma unei calatorii de cativa ani prin lume, pe unde Iunia Pasca a umblat ca sa afle… cine e Iunia. Cartea cuprinde lectiile si schimbarile majore de perspectiva pe care a avut privilegiul sa le castige in acesti ani, si care i-au facut si ii fac viata mai frumosa in fiecare clipa. Si-a dorit sa impartaseasa toate acestea cu lumea din jurul sau, şi acest lucru s-a intamplat sub forma carţii de fata.

Pentru cei care doresc să citească și un interviu cu autoarea o pot face aici – Profil de Traveler

„Încă plini de minunata energie din mănăstirea sacră, Machu Picchu, ne urcăm în trenul ce ne duce înapoi în Ollantaytambo. Stau lângă Silviu, fratele meu, fiecare cu câte o cască împlântată într-o ureche, fiecare digerând ziua ce e pe cale să se încheie. La un moment dat ne oprim să aşteptăm un alt tren ce vine din direcţia opusă, şi atunci ochii mei întâlnesc o făptură firavă pe marginea şinelor de tren. E o bătrânică adusă de spate, cu două buchete de flori colorate în mână, şi cu o privire în ochi ce-mi trimite fiori pe şira spinării.
Primul meu gând e să mă întreb cine cumpără flori când e într-un tren în mijlocul munţilor. Apoi mă întreb de cât timp stă bătrânica în picioare acolo, cu cele două buchete, de câte ore, de câte trenuri, de câte zile. Apoi ochii mei întâlnesc ochii ei, şi inima mi se opreşte pentru ce pare a fi un minut. Nu sunt capabilă să exprim ce simt în acel moment. Tot ce ştiu este că trebuie să cumpăr flori de la acea făptură firavă, orice s-ar întâmpla. Până să găsesc banii, trenul se pune deja în mişcare, dar am suficient timp să iau florile, să-i dau mai multe monede decât ceruse, şi să-i văd lacrimile curgând pe obraji în timp ce ne îndepărtăm încet de ea. Mâna ei pe inima ei, mâna mea pe inima mea… şi nu pot crede câtă fericire poate produce un astfel de gest ambelor părţi. Faţa ei e strălucitoare, iar eu simt că am aripi.
Când mă aşez înapoi pe scaun, cu florile în poală, încep să deschid buchetul. Uitându-se la mine cu un aer cunoscător, Silviu mă întreabă: „Ce faci?”. Avusese acelaşi gând. „Te ajut!”, spune. Astfel că începe să distribuie florile doamnelor din tren, aducând zâmbete neîncrezătoare, mulţumiri profunde şi bucurie pură celor din spaţiul devenit acum un Tren Curcubeu.
Minute mai târziu, două doamne ne abordează. “Dorim să facem o fotografie cu voi” spun ele. „Suntem scriitoare din China şi vrem să scriem o poveste despre gestul vostru, despre ce aţi făcut. Da, să scriem o poveste deosebită!”.”
(fragment extras din cartea „Prin lume, spre mine”)

Pentru a confirma prezența voastră la acest evenimenti intrați pe Facebook.