Lupul dacic văzut de Terra Dacica Aeterna

 Sursa terradacica.ro

Lupul dacic văzut de Terra Dacica Aeterna. Reconstituirea unui lup dacic după sursele antice (literare şi arheologice).
Conf. Univ. Paul Cheptea, Drd. Marius Ardeleanu, Ing. Lucian Cuibus

Cândva la sfârşitul sec. I d. Hr., cavaleria romană a început să folosească un cu totul alt tip de stindard, the draco. S-a presupus că acest lucru s-a întâmplat ca urmare a conflictelor acestora, de la sfârşitul secolului, cu populaţiile transdanubiene. S-a răspândit, în cavalerie, de-a lungul sec. II d. Hr., fiind utilizat din sec. III-IV d. Hr. şi de către infanteriştii legionari.

Pentru prima dată antichitatea clasică aminteşte de un astfel de stindard în timpul împăratului Hadrian (117-138 d. Hr.). Conform descrierii lui Arrian (Arta tacticii, 35, 2, 3), corpul stătea lăsat în jos, cînd stindardul era neutilizat, dar, când era purtat de un cavaler în galop, se întindea şi scotea un sunet, mişcându-se în acelaşi timp în aer. Acest tip de stindard avea un cap de şarpe sau de lup şi un corp sinuos, de şarpe, făcut din materiale textile sau din pieler. Scopul acestuia era să distingă diferitele diferitele detaşamente de trupe şi să prevină confundarea lor, atât în marş, cât şi în timpul luptei. Tot din această perioadă este atestat un draco barbar şi pe Hadrianeum-ul de la Roma, sau, puţin mai târziu pe Columna lui Marc Aureliu . După Arrian au existat numeroase referiri în literatura antică despre dracones-ul roman, cât şi în arta sculpturală romană, cela mai multe dintre ele înregistrate în sec. III- IV d. Hr. . Nu lipsesc nici descoperirile arheologice ale acestui tip de stindard, descoperirea de la Niederbieber, din Germania , fiind un exemplu în acest sens.

Atestarea sigură a acestui stindard în legătură cu dacii se află în peste 20 de imagini ale Columnei lui Traian, în special în scenele de luptă , în preajma unor fortificaţii dacice sau a unor căpetenii de rang înalt din rândul dacilor. De asemenea ei apar şi printre prăzile de război sculptate la baza Columnei.

În istoriografia românească există mai multe păreri privind semnificaţia acestui dracones în rândurile luptătorilor daci. V. Pârvan îl considera „un simbol religios de apărare” şi singura „reprezentare plastică cu caracter religios din La Tène-ul getic” . D. Tudor îl consideră o imagine simbolică a victoriei . S. Sanie consideră, la rândul lui, că imaginea lupului dacic „a putut forma obiceiul unui cult ca zeu, sau ca substitut mobil divin” , considerând faptul că, într-un moment al bătăliei signifer este un tarabostes, posibil unul dintre preoţii-războinici ai zeului suprem, situaţie care poate fi elocventă pentru însemnătatea stindardului. M. Eliade subliniază esenţa mistică şi mitică a simbolicii complexe a lupului în imaginaruil unor elite războinice, inclusiv în cazul dacilor .

În cea mai mare parte a cazurilor în care apare, stindardul apare în legătură cu scenele de luptă. În cel puţin două cazuri, reprezentarea stindardului pe Columnă este legată şi de reprezentarea lui Decebal, situaţie ce a permis presupunerea existenţei unei legături directe între persoana şi funcţia monarhului şi acest stindard, nu numai pe reliefurile Columnei ci şi în realitate .
J.C.N. Coulston optează asupra originii asiatice a acestui tip de stindard. Odată cu pătrunderea sarmaţilor la nordul Dunării, poate a fost transmisă dacilor, fiind, în opinia autorului, prima populaţie sedentară care foloseşte acest tip de stindard . Rămâne relativ neclară originea acestui însemn la daci. După G. Florea „este posibil ca unele tradiţii iconografice mai vechi să facă aluzie la o fiinţă fantastică cu o morfologie hibridă care să amintească de dragonul dacic de pe Columnă” . Un şarpe cu un cap prevăzut cu urechi apare pe una dintre cnemidele de la Agighiol . Altă imagine asemănătoare, dar prevăzută cu aripi, se află  pe cnemida de la Vraca , iar pe obrăzarul stâng al coifului stâng de la Băiceni este prevăzut motivul care înfăţişează doi dragoni cu capete de mamifere, aflaţi în poziţie afrontată . De asemenea, el apare incizat şi pe un fragment ceramic descoperit la Budureasca (jud. Prahova).
Aceste imagini apar pe piese datate în secolele IV-III î. d. Hr., reapărând însă, ca multe alte motive, şi în secolele I î. d. Hr. – I d. Hr., referindu-se, probabil, la aceeaşi fiinţă fabuloasă. Pe două dintre plăcuţele de la Lupu sunt înfăţişaţi ofidieni de mari dimensiuni, cu corpul tratat sub formă torsionată şi cu capul redat frontal; ei nu reprezintă şerpi obişnuiţi, fapt ce reiese clar comparând cu imaginile acestor târâtoare înfăţişate pe celelalte două plăcuţe pe care sunt asociaţi şerpii cu vulturii . Pe „medalionul” central al scutului votiv de la Piatra Roşie, în partea superioară se află o imagine ce înfăţişează acelaşi corp de ofidian torsionat care poartă un cap, greu de identificat însă, relief pus în legătură cu alcătuirea fabuloasă de pe plăcuţele de la Lupu .
Fără îndoială că, reprezentarea stindardului cu cap de lup şi corp de şarpe, aparţine spiritualităţii dacico-getice (chiar dacă se poate accepta ideea că a fost adoptat din alte spaţii geografice). Apariţia lui în scene de luptă sau alături de regele Decebal simbolizează virtuţi războinice. Preluarea acestuia de către romani, la începutul sec. II d. Hr. s-a făcut treptat, ajungând ca pentru sec. III-IV d- Hr., să devină un element nelipsit armatei romane, fiind asociat de multe ori cu inaginea împăratului (de exemplu Constantin II este înconjurat de mai mulţi astfel de dracones la intrarea lui în Roma).
Conferentiarul Paul Cheptea, vicepresedinte al asociatiei Terra Dacica Aeterna a realizat o replica a acestui tip de stindard dacic. Materialele folosite de acesta au fost acelea care sau folosit şi în antichitate, capul este din metal, iar corpul din material textil şi piele. Cei care vor să-l vadă „în carne şi oase” o pot face la viitoarele reprezentaţii ale Asociaţiei Terra Dacica Aeterna.

Pe această cale membrii asociaţiei vor să-i mulţumească pentru această superbă realizare si să-i ureze un călduros La Mulţi Ani de la bunii lui prieteni daci şi romani.Să ne trăieşti cât mai mult Marcius Turbo!

Acest articol a aparut şi în newletterul partenerilor noştri din Timişoara – ProCom – Centrul de Comunicare Profesională ( www.eprocom.org )

.