MARŞ DE ADIO – Adrian Păunescu
Adrian Păunescu (6 iunie 1997, Dăbuleni)
La muncă, derbedei, că trece anul /şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.
Făceaţi pe democraţii cei cucernici, /Cristosul mamii voastre de nemernici.
Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine /şi-apoi convingeţi-vă că e bine.
C-aţi luat o ţară de mai mare dragul /şi i-aţi distrus averile şi steagul.
S-ajungem colonia de ocară /care-şi va cere scuze în maghiară.
Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi, /aţi desfiinţat uzine , câmpuri , fabrici.
Şi, prin vânzări de ţară infernale, /aţi omorât cu voia animale.
La greul greu care mereu ne-ncearcă, /răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.
Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu /întoarceţi România – n Evul Mediu.
Ce căzături, ce târfe, ce mizerii, /v-aş desena cu acul, să vă sperii.
Dar voi nici sânge nu aveţi în vine, /ci credite din călimări străine.
Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina /şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina.
Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul / s-au compromis negustorind Ardealul.
De unde sunteţi, mă, din ce găoace ,/ cum v-au putut părinţii voştri face ?
Ce condimente le-au picat în spermă / de e trădarea voastră-atât de fermă ?
Aţi pus nenorocita voastră labă / pe-această tristă ţară basarabă.
Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul / s-o faceţi curva voastră de serviciu.
Mimaţi respectul pentru cele sfinte, /dar vindeţi şi pământuri şi morminte.
Aţi inventat examene severe, / supunere poporului spre-a-i cere.
Şi toată zbaterea a fost degeaba / că-n nas mai marii v-au închis taraba.
Minciuna voastră v-a adus pe scenă, / actori într-o politică obscenă.
Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară , / ia cereţi-vă ,puţintel, afară.
Decât să vă trimită ţara noastră , / mai bine mergeţi voi în mama voastră.
Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară, / şi nu albanizaţi această ţară .
Băgaţi viteză, că vă trece anul / şi s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul.
Şi ce vă pot eu spune la plecare / decât lozinca lui Fănuş cel mare :
Nenorociţilor, se rupe şnurul,
„La muncă, la bătut ţăruşi cu curul !”.
E timpul să plecați… E timpul să plecați, cât nu e prea târziu, Pân’ n-o simți săracul că-i jupuit de viu. I-ați inșelat credința vânzându-vă pe-un leu, Nu vă forțați norocul… ferească Dumnezeu… Cu toată bunătatea din sufletu-i flămând, E și el ca și voi, tot muritor de rând… Și el are răbdare… și-același Dumnezeu, Dar nu-ntreceti măsura punându-i greu pe greu. E timpul să plecați, v-am suportat destul. De-atâtea vorbe goale poporul e sătul. Se-aude din morminte blestemul lui Brucan, A expirat sorocul… și-a expirat în van. Ați stat la cârma țării de douăzeci de ani, Ne-ați luat pământuri,… Mai departe»