Paradoxul vremurilor noastre…

Avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici.

Avem autostrazi mai largi, dar minti mai inguste.

Cheltuim mai mult, dar avem mai putin.

Cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.

Avem case mai mari, familii mai mici.

Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp.

Avem mai multe functii, dar mai putina minte.

Avem mai multe cunostinte, dar mai putina judecata.

Avem mai multi experti, si totusi, mai multe probleme.

Avem mai multa medicina, dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem prea repede, ne evervam prea tare, ne culcam prea tarziu, ne trezim prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la tv si ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.

Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des.

Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata.

Am adaugat ani vietii, dar nu viata anilor!

Am ajuns pana la luna si inapoi, dar avem probleme cand trebuie sa trecem strada sa facem cunostinta cu un vecin.

Am cucerit stiul cosmic, dar nu si pe cel interior.

Am facut lucruri mari, dar nu mai bune.

Am curatat aerul, dar am poluat solul.

Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre!

Scriem mai mult, dar invata mai putin.

Planuim mai multe, dar realizam mai putine.

Am invatat sa ne grabim, dar nu sa si astepta.

Am construit mai multe calculatoare – sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata – dar cominicam din ce in ce mai putin.

Avem doua venituri, dar mai multe divorturi.

Avem case mai frumoase, dar camine destramate.

Avem mai multe vitrine care iti iau ochii, dar nimic in interior.

Nimic in interior…. Trist…

Octavian Paler.