Vacanta de vara 2012 – Curtea de Arges

Bun am terminat cu Transfăgărășanul și ne-am cazat în Curtea de Argeș așa cum aminteam în postul anterior. Seara am ieșit să luam cina, deoarece la Pensiunea Maxim nu mai găteau..așa că am căutat altă locație. Cam goluț orașul, dar plin de câini, trebuia să fi în gardă mai tot timpul că erau în haite care atacau trecătorii în unele locuri. Până la urmă am găsit restaurantul Meșterul Manole la sugestia celor de la pensiune. O locație ciudată, erau 2 părți una de autoservire mai fast food și alta de restaurant. Am ales restaurantul crezând că voi mânca mai bine și voi sta mai liniștit, deoarece la partea de autoservire erau și niște clienți mai dubioși. Nu a fost o alegere foarte bună, deoarece la restaurant era alt bucătar care gătea doar ce avea chef dânsul. Am cerut niște amărâte de paste cu pesto, dar a zis ca nu face paste, până la urmă ne-am înțeles la niște grătare de pui cu cartofi prăjiți care au venit destul de repede, aduse de bucătar și nu de ospătăriță. În loc să ne spună poftă bună, ne-a zis să ne grăbim că ei vor să închidă până la ora 22. Foarte bun serviciul ce să zic într-o jumătate de oră trebuia să mâncăm rapid..cu astfel de afaceri turismul românesc doar pierde. Cum să-i spui așa ceva unui client abia venit în restaurantul tău? Mâncarea a fost bunicică, dar serviciul foarte prost din păcate. Bun să trecem peste această întâmplare mai puțin plăcută. Apoi ne-am întors la pensiune unde am dormit buștean cu geamul deschis pentru a profita cât mai mult de aerul curat din zonă.

Dimineața ne-am hotărât să dăm o fugă și până la Mănăstirea Argeșului care este renumită datorită legendei Meșterului Manole și a soției sale Ana sacrificată pentru finalizarea construcției, dar și datorita faptului ca în cadrul complexului sunt dispuse moaștele Sfintei Filofteia. Niște oferte de vacanta pentru seniori gasesti aici, dacă te gândești să faci o surpriză părinților sau bunicilor tăi.

Din păcate am prins o zi foarte aglomerată, 15 august fiind vă dați seama cum era în zonă. Așa că am reușit să vizităm doar partea exterioară. Totuși mi-a plăcut mult arhitectura mănăstirii, dar ce era prin zonă nu prea. Multă lume care stătea în condiții nu foarte igienice și sistemul bisericesc nu mi-a plăcut deloc. Oameni nevoiași cu diverse suferințe erau storși de bani de așa zișii oamenii lui Dumnezeu. Păi în curtea mănăstirii parcă era Oser, se vindeau de toate la tarabe, alți angajați ai bisericii adunau banii de la oameni pentru acatiste și mai știu eu ce, alții stăteau la coadă să viziteze mănăstirea, deoarece era păzită intrarea să nu se înghesuie lumea. Oare când vom deveni și noi civilizați, indiferent de numărul de persoane, să stăm decent la coadă, să nu ne împingem, să nu intrăm în față?

Să vorbim puțintel și de istoria acestui loc important din România. Mănăstirea este ctitorită de Neagoe Basarab (1512-1517) și are hramul Adormirea Maicii Domnului, prăznuit la 15 august. Ajungând Domn al Țării Românești, Neagoe Basarab, scrie el însuși într-una din pisaniile sale care se află pe fațada de apus a bisericii, că, găsind acea străveche biserică (adica vechea Catedrală a Mitropoliei de la Argeș) dărâmată ăi neîntărită, i s-au „deschis ochii inimii” și a hotărât să refacă această biserică din temelie. De aici și Legenda Meșterului Manole  în care de asemenea se vorbește despre: „Un zid părăsit.. Și neisprăvit.. La loc de grindiș.. La verde-aluniș.. Câinii cum îl vad.. La el se răped.. Și latră-a pustiu.. Și urlă-a morțiu.” Mănăstirea din Curtea de Argeș nu este numai un simplu locaș de închinare, ci este un simbol al jertfei poporului român. Zidirea mănăstirii a durat trei ani (1515-1517). Domnul Neagoe, care avea bune cunoștinte despre arhitectura bisericească, a dat și ideea planului bisericii și sfaturi și îndemnuri meșterilor, în fruntea cărora se distinge legendarul Manole. Tot Neagoe Voievod și sotia sa, Despina Doamna, au procurat materialul cel mai bun pentru zidirea mănăstirii, precum și metalele prețioase – aur și argint – pentru împodobirea ei. Unele lucrări au fost continuate de ginerele și urmașul lui Neagoe, Radu de la Afumați (1522-1523 si 1526-1529). Mănăstirea Curtea de Argeș a fost sfințită la data de 14-15 august 1517. La slujbă, dupa descrierea făcută de Gavriil Protul de la Muntele Athos, a fost prezent însuși Neagoe Basarab. În afara de domn, familia sa, curtenii și boierii țării, a fost de față Teolipt – Patriarhul Constantinopolului, însoțit de mare sobor, toți arhimandriții și egumenul mănăstirilor din Sfântul Munte Athos și tot „clerosul” din Țara Românească, în frunte cu Mitropolitul Macarie (c.1513-c.1521) și mult popor venit din aproape toate colțurile țării. Mai târziu au venit însă peste această mănăstire multe necazuri și primejdii. În iarna anului (1610-1611), Gabriel Bathory cu oastea lui, au jefuit din biserică și din morminte tot ce era prețios, luând și acoperișul de plumb și cositor al bisericii, și lăsând-o expusă la stricăciuni. Domnitorul Matei Basarab (1632-1654) a refăcut biserica și a înzestrat-o, iar Șerban Cantacuzino (1678-1688), care îl numește pe Neagoe „strămoșul domniei mele”, a întreprins de asemenea lucrări de restaurare la mănăstire. Războaiele dintre ruși și turci de la 1769-1774 și 1787-1791 au adus Mănăstirii Curtea de Argeș alte jefuiri și stricăciuni. Un cutremur la 29 octombrie 1802, apoi un foc, un alt cutremur la 28 ianuarie 1838, alte incendii în ianuarie 1866, la 23 aprilie 1867 și la 2 decembrie același an, au adus noi deteriorări și pagube mari. Biserica mănăstirea Curtea de Argeș, între anii 1875-1885, a fost refăcută în forma de azi, după planul arhitectului francez Andre Lecomte de Nouy. Această refacere a despuiat în mare parte mănăstirea de ansamblul ei, prin înlăturarea marii cetăți – parter și etaj – cu mareața clopotniță ridicată de Matei Basarab.

Sicriul regelui Carol al II-lea se află într-o capela din apropiere, unde a fost adus, în anul 2003 din Estoril, Portugalia. Noua catedrală episcopală de la Curtea de Argeș, care este în construcție va adăposti cripta rezervată regelui Mihai și familiei acestuia. Piatra de temelie a viitoarei catedrale a fost pusă la 10 mai 2009 de către principesa Margareta și de soțul acesteia, Radu Duda.  Deși au divorțat în 1928, părintii regelui Mihai, Carol al II-lea și Regina Mama Elena, vor fi reuniți în noua catedrală de la Curtea de Arges. Deocamdată, Elena Lupescu, amanta și apoi sotia, din 1947, care i-a fost alături până în 1953, când a închis ochii, este înmormântată în cimitirul din spatele catedralei.

Cam asta a fost scurta oprire la Mănăstirea Curtea de Argeș unde poate într-o zi cu mai puțini turiști o voi putea vizita mai în tihnă. De aici am plecat spre Târgoviște un oraș plin de istorie pe care nu trebuie să-l ratați.

Sursă info despre Mănăstirea Curtea de Argeș: crestinortodox.ro.