Boboteaza vs. Befana

Befana este celebrată de Epifanie, 6 ianuarie. Epifania după ritul catolicilor este o sărbătoare religiosă, care ia numele de la  cuvântul grecesc care înseamnă revelaţie. Este, de fapt, în această zi în care copilul Isus ca Fiu al lui Dumnezeu a fost descoperit de cei 3 Magi. Dar cine erau ei? Ei au fost Balthazar, Melchior şi Gaspar, trei magi care au venit din ţinuturile îndepărtate ale Orientului. Ei au pornit conduși de o stea strălucitoare, o cometă, care nu a apărut niciodată pe cer până atunci. Studiul a acestui fenomen neobişnuit le-a avertizat că ceva cu adevărat mare a fost să se întâmple.
În tradiția italiană Befana este o bătrână vrăjitoare care zboară pe o mătură și lasă cadouri la copii în șosetele din geam sau de lângă sobă. Poate fi comparată cu Moș Nicolae de la noi.
Pentru a atrage vrăjitoarea de multe ori copii lasă afară o mandarină, un pahar cu apă, o ceapa mică, un pahar de vin etc. Dacă copii au fost cuminți primesc diverse dulciuri, fructe, mici cadouri, în caz contrat vor primi cărbuni – în prezent produs din zahăr sub formă de carbon foarte greu de mestecat.

Această sărbătoare a fost mult promovată de fasciști pentru a promova italinizarea peninsulei.
Originea acestei vrăjitori este probabil legată de tradițiile păgâne agricole din cursul anului trecut, care acum renaște ca un an nou. De fapt marchează sfârșitul sezonului de vacanță ca întreg între sfârșitul anului calendaristic solar (solstițiul de iarnă) și începutul anului lunar. În antichitate cea dea 12 noapte după solstițiul de iarnă se sărbătoarea moartea și renașterea naturii, prin figura mamei păgâne, Mama Natura. Romani credeau că în aceste 12 nopți, femeile care zboară peste câmpurile însămânțate vor da recolte mari în anul care urmează. Ghidul potrivit era Diana, zeița lunii, legată vegetației, după alții era o zeitate minoră pe nume Satia (sațietate) sau Abundia (abundență). Biserica condamnă cu mare rigoare aceste convingeri, numindu-le ca fiind satanice. Acestea au dat naștere la multe personificări din Evul mediu, care a dus în final la Befana care este în mod clar legată de întruparea vrăjitoarei, care se sărbătorește inclusiv în prezent.
Un alt aspect interesant este acela de a lega Befana cu o sărbătoare romană, care avea loc la începutul anului în onoarea lui Giano sau a Strenia, de unde derivă termenul de „strenna” = „dar”, și în timpul căruia se schimbau daruri.

Foto: Marius Ghincea

În România, pe 6 ianuarie, Biserica ortodoxă sărbătorește botezul lui Iisus Hristos, sau Boboteaza. Această zi marchează sfârșitul sărbătorilor dedicate Crăciunului și Anului Nou. Biblia vorbește despre Ioan Botezătorul, considerat înaintemergatorul lui Iisus Hristos, care propovăduia venirea acestuia, îndemnând pe iudei la pocăință. Îmbrăcămintea lui Ioan era foarte simplă, facută din păr de cămilă; el purta o cingătoare de piele împrejurul mijlocului și se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. Icoanele au pastrat de-a lungul timpului această imagine, înfățișându-ni-l pe Botezător ca pe un pustnic cu părul lung și barbă aspră. Considerându-l proroc, locuitorii din Ierusalim și din întreaga Iudee se strângeau în jurul lui pentru a-i asculta cuvintele și mai ales pentru a fi botezați de el în râul Iordan.

Ioan le cerea, înainte de a-i boteza, să-și marturisească păcatele și să se pocăiască, spunându-le că el îi botează doar cu apă, dar cel ce va veni după el (adică Iisus) îi va boteza cu Duh Sfânt și cu foc. Vestind venirea lui Iisus Hristos, Ioan spunea că acela este mult mai mare și mai puternic decât el.

Sfânta Evanghelie ne povestește că și Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan, care, văzându-l, a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”. Și, ieșind Iisus din apa Iordanului, „cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu s-a vărsat pogorându-se ca un porumbel și venind peste El. Și glas din ceruri zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit”.
Boboteaza este deci una dintre cele mai importante sărbători ale anului pentru creștini. De obicei, în această perioadă este foarte frig în România, de aceea este des folosită expresia „gerul Bobotezei”. Poporul român a păstrat multe tradiții în legatură cu această zi. De exemplu, în localitățile așezate pe malul unui râu, pe malul Dunării sau chiar pe țărmul mării, se obișnuiește că preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, să arunce o cruce de lemn în apa foarte rece, uneori chiar înghețată, după care sar câțiva flacăi curajoși pentru a o aduce înapoi. În toate bisericile ortodoxe, preoții fac agheasmă (apă sfințită), cu care „botează” apele, oamenii, animalele și casele.

În tradiția populară românească, Boboteaza este și o sărbătoare dedicată purificării naturii, și mai ales a apelor, de forțele râului. Acum se colinda, se prevestește cum va fi vremea în noul an, sau cum va fi recolta. Se crede ca în aceste zile animalele vorbesc, capătând puteri neobișnuite. Peste obiceiurile creștine ortodoxe de sfințire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus și multe practici păgane, cum ar fi afumarea grajdurilor și a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe câmp sau colindele însoțite de tot felul de strigături și zgomote. Toate acestea au în general un rol de curațire și de îndepartare a răului. Tradiția ortodoxă cere ca acum să se mănânce piftie și grâu fiert și să se bea vin roșu.

E ciudat cum bisericile nu se pun de acord să sărbătorească în aceleași date sărbătorile, să nu existe asemenea diferențe mari..

Oricare ar fi varianta adevărată, un lucru e sigur sărbătorile de iarnă iau sfârșit, iar natura se purifică și renaște, iar noi trebuie să fim mai buni și mai UMANI în Noul An.

Bibliografie:

Epifania

Befana

Boboteaza.