De la OM la OM

Zilele trecute am lecturat cu mare drag cartea Iuniei Pașca – Prin lume, spre mine. De la început ma atras în lumea călătoriilor, a evoluției personale și a descoperirii iubirii necondiționate. Multe dintre experiențele Iuniei sunt parcă trase la indigo cu cele trăite de mine în ultimii 5-6 ani prin alte țări. Conviețuirea cu mai multe persoane într-o casă/barcă, respectul pentru OM indiferent de rasă, sex sau religie, situații limită în care granița dintre viață și moarte era foarte subțire, acceptarea că nu suntem doar niște sclavi robotizați, suntem totuși niște ființe umane care tind spre acel OM care simte că este o parte din Univers. Tagore spunea că „Totul depinde de tot”, o afirmație simplă și logică la prima vedere, dar pe care nu reușim să o conștientizăm în totalitate în viața de zi cu zi decât după ce ardem niște etape în viața noastră. Călătoriile sunt cel mai bun mijloc pentru a ne detașa de toate șabloanele din familie, școală, societate și să învățăm pas cu pas să ne cunoaștem și să ne iubim pe noi în primul rând, iar apoi să descoperim că iubirea este pentru tot ce ne înconjoară. Multă lume cataloghează călătorii/travelerii ca fiind niște oameni foarte norocoși care au bani să călătorească sau niște looseri care cheltuie bani aiurea fără să-și facă o casă, fără să-și schimbe mașina odată la 3 ani și alte manifestări a celor care sunt blocați în șabloanele capitalismului. Etichetele asupra oamenilor nu ajută la nimic, iar cei care fac astfel de afirmații sunt cel puțin ignoranți. Travelerii duc permanent o „luptă” dulce pentru supraviețuire, o luptă cu un inamic invizibil de cele mai multe ori, un dor care te copleșește uneori, dar la final apare satisfacția că ești mai senin, poți să trăiești oriunde fără frici, șabloane sau blocaje și te cunoști mai bine conștientizând că ești parte din Univers.

Vă recomand mai jos câteva paragrafe care mi-au plăcut mai mult și vă recomand cu căldură să citiți această carte de la Om la OM, Iunia Pașca – Prin lume, spre mine:

• Scriu această carte pentru că aș fi vrut să o citesc acum cinsprezece ani, în adolescență, când eram la începutul călătoriei mele în viață. […] Pentru că am murit de multe ori, la fel cum toți o facem: Iunia cea născută de societate a murit pentru a-i da voie Iuniei celei adevărate să renască. Iunia cea autentică, așa cum e ea, cea care poate să trăiască în această lume simțindu-se liberă. Scriu această carte pentru că, de câte ori scriu, călătoresc spre mine. Scriu această carte pentru că nu vreau să mor cu ea în mine.
• Iunia ai venit la Roma, faci precum romanii. – Tristan
• Cine-a zis că așa e bine și așa nu, că această regulă este bună de urmat și cealaltă nu? Mi-a devenit evident faptul că regulile și obiceiurile au fost inventate și ele de oameni, prin prisma informațiilor și și credințelor pe care le-au avut la acel moment, dar asta nu înseamnă că ele sunt  adevărul absolut, și nu înseamnă că, dacă au fost de ajutor în trecut, ele încă mai sunt de ajutor în prezent. Precum lumea și societatea s-au schimbat atât de rapid în ultimul secol, poate ar fi o idee bună să revizuim și aceste reguli, dintre care multe nu par a se mai aplica mileniului în care ne aflăm.[…]Învațăm cum să fim și să ne comportăm de la societatea în care trăim, prin imitare, prin coerciție, prin recompense și pedepse. Nu știu de ce avem impresia atunci că această învățare se încheie în momentul în care devenim adulți. Învățăm de la mediul în care trăim în permanență, dar nenorocirea e că învățăm fără să fim conștienți, astfel că absorbim ușor inepțiile ce plutesc în spațiul nostru. Ce am învățat eu să fac prin acel proces de autoanaliză și reflecție a fost să discern între ceea ce vreau să învăț și ce nu, ce vreau să adopt ca parte din identitatea mea și ce nu. Am devenit conștientă de faptul că cine sunt eu este un cineva învățat, și că dacă nu îmi place de mine așa cum sunt, pot să învăț să fiu cineva mai bun. […] Cert e că nu ne oprim niciodată din învățare, și cu fiecare nouă informațe sau credință pe care o dobândim, devenim altcineva. Noi înșine și cei ce ne sunt aproape nu remarcăm această schimbare, la fel cum nu ne dăm seama că ne-am îngrășat sau am slăbit până nu ne vede cineva care nu ne-a văzut de mult. Un lucru fascinant despre învățare e diferența dintre a învăța ceva cu creierul, și a-l simți apoi prin experimentare directă. E diferența dintre a citi despre a mânca o înghețată, și a mânca o înghețată. Cele două experiențe sunt atât de departe una de cealaltă, încât e hilar să pretind că știu cum e să mănânc o înghețată doar că am citit despre asta. Cu toate acestea, pretindeam atât de ușor în trecut că știu despre o anumită situație doar pentru că citisem despre asta undeva sau văzusem un film. Problema intervenea exact în acea distincție: știam despre acel lucru, dar nu știam acel lucru. […] E diferența dintre a ști că nu e bine să furi, și a fi un om onest. Când știi că nu trebuie să furi, poți să mai cazi în ispită, poți să te lovești de momente în care e greu să decizi, e nevoie de a cântări și analiza, de făcut tabele pro și contra.  Dar atunci când ai internalizat un anumit lucru, el vine din tine natural și nu mai ai nevoie de un proces mental pentru a lua o decizie. Un om onest nu are nevoie de tabele pro sau contra pentru a hotărî dacă să fure sau nu. Pentru că onestitatea e integrată în cine este el. Pentru ca o informație să-mi schimbe viața, nu e suficient să o înțeleg cu mintea, ci inima trebuie să învețe și ea. Lucrul acesta se întâmplă prin experiența directă.
  
• Întreb, oare acesta e rolul vieții aici pe pământ? Să trăim mereu în expetanța că altul ne va dezamăgi? Sau să ne concentrăm mai degrabă pe ceea ce putem face noi înșine pentru noi, pentru fericirea noastră și a celor din jur. Nu știu, dar mă întreb, oare cum ar fi întregul aranjament? De când am aflat cum stă treaba cu alegerea, mi-am trăit viața profitând de acest dar la maxim, storcându-l până la ultima picătură. Am făcut alegeri ce se poate să le fi oferit altora nopți nedormite și fire albe, dar ce mi-au oferit mie multă împlinire și fericire. Nu e egoism, ci e pur și simplu vorba despre a-mi trăi viața mea. […] Unii oameni aleg să meargă la facultate, iar după facultate să găsească un job care le permite să-și cumpere o casă și o mașină. Alți oameni aleg să-și cumpere genți scumpe și pantofi fabricați de uzine cu nume pompoase. Alții să bea și să fumeze fiecare monedă pe care o agonisesc. De pe urma deciziilor mele, eu nu m-am ales nici cu casă, nici cu mașină, nici cu bijuterii scumpe și nici obiecte strălucitoare. M-am ales exact cu ceea ce am ales: cunoașterea lumii și a mea. Unii colecționează obiecte, alții colecționează experiențe. În final, diferența între ce au unii și ce au alții este dată de priorități și alegerile pe care le fac în viață. Viața în sine e o alegere, iar noi suntem alegătorii.
• Nimeni nu te poate face să te simți inferior fără consimțământul tău. – Eleanor Roosvelt
• Într-o altă zi, Tilak îmi spune: Oamenii de știință spun, mâncarea asta e bună pentru sănătate, asta nu…multă confuzie. Guruji meu spune, mănâncă ce vrei! Pentru că în mâncare, nu e niciun secret. În minte e secretul. Dacă ești fericit, indiferent ce mănânci, vei străluci! Dacă mănânci mâncarea cea mai bună, dar nu ești fericit, vei rămâne bolnav. Așa că sănătatea nu e despre mâncare. E despre cum ești în interior.
• Frumusețea e o atitudine!
• Iubesc viața, iubesc lumea, te iubesc pe tine, cel care citești rândurile acestea amatoare, dar scurse din inimă prin degetele mele de culoarea curcubeului. Te iubesc nu pentru că citești această carte, nici pentru că ești, cel mai probabil, vreun neam sau prieten de-al mei și te simți obligat să faci asta, nici pentru că ești român sau pentru că ai părul lung și ochii mari care vorbesc fără ajutorul gurii tale. Nu. Te iubesc, pur și simplu, pentru că ești om pe această planetă, ca și mine, și eu am avut privilegiul să învăț că asta te face fratele meu. Sora mea. Că faptul că împărțim aceeași planetă e echivalent cu faptul de a împărți aceeași casă. […] Să învăț că nimeni nu se poate înscrie în definiția mea de perfect, și în al doilea rând, că simpla idee de a-mi lega viața de viața altcuiva nu face absolut niciun sens. […] Am învățat mai târziu în viață că de fiecare dată când se întâmplă o schimbare majoră în noi, în special una ce presupune trecerea de la o extremă înspre mijloc, schimbarea se întâmplă prin mutarea la cealaltă extremă, pentru a o trăi plenar și pe aceea. Doar așa putem să cunoaștem balanța. E imposibil să treci de la extremă direct la calea de mijloc, pentru că dacă nu ai pipăit și capătul celălalt, nu vei ști unde se află acest mijloc. La fel s-a întâmplat și cu iubirea mea. Pentru a trece de la extrema de iubire dependentă și încărcată de frică înspre mijloc, la iubirea interdependentă și necondiționată, a trebuit să trec o vreme la extrema cealaltă, și anume iubirea independentă și nepăsătoare. A fost un proces de durată, nici mai mult nici mai puțin decât a fost, în care iubirea interdependentă se pendula ca un bețiv între conștiență, subconștiență și inconștiență. Într-un final a erupt – o iubire copleșitoare, și în același timp complet lipsită de atașament. […] Nouă ne este greu să ne iubim unii pe alții, pentru că ne e greu să ne iubim în primul rând pe noi înșine. Suntem religioși până-n pânzele albe, și credem în Iisus și în vorble lui clare, Iubește pe aproapele tău ca pe tine înșuți, dar cumva ne scapă această ultimă parte a propoziției, ca pe tine însuți. Ni se spune de copii că mândria și iubirea de sine sunt păcate de neiertat, că egoismul e un semn de iubire de sine, și că drumul sigur spre Iad. Nu ne explică nimeni însă care e diferența dintre a te iubi și a fi mândru și egoist. Nu ni se spune că, deși pare că doar un mic fir le desparte, diferența între ele este enormă. Că una e bazată pe sentimente pure și înălțătoare, pe când cealaltă e bazată pe separare, prejudecare și autojudecare, pe nevoia de atenție, de apreciere și de superioritate. Iubește-l pe aproapele tău CA pe tine însuți sugerează o egalitate perfectă între tine și el, cu niciun fel de separare în sentiment. Poate ne mai amintim, din când în când, că ar trebui să ne iubim unii pe alții, dar uităm că nu putem știi cum să-l iubim pe aproapele până nu știm cum să ne iubim pe noi înșine. […] Învățând să fiu blândă cu mine, învăț să fiu blândă cu ceilalți. Iubindu-mă pe mine, nu pot să-i urăsc pe ceilalți. Iertându-mă pe mine, îmi dau voie să-i iert pe ceilalți. Cu toții putem.
  
• O vorbă a unui prieten singaporez ilustrează foarte bine ideea: Pasiunea ta îți poate câștiga bani, dar banii nu îți pot câștiga pasiune.
• Am recitit de curând o pagină de jurnal scrisă pe când încă nu împlinisem douăzeci de ani. Era acolo o propoziție scrisă cu litere mari: Cu ce drept lumea asta face oamenii nefericiți?? Am învățat de atunci multe despre viață, dar probabil cea mai importantă lecție e legată de această propoziție. Am învățat de atunci că lumea nu are nici o legătură cu fericirea sau nefericirea mea. Ci că, într-adevăr, EU sunt singura responsabilă de ea.
• Concluzia mea după nenumăratele colțuri de lume bătute cu piciorul este clară: totul este despre oameni. Nu despre locuri, nu despre frumusețile naturale, nu despre construcțiile impresionante. Toate acestea sunt parte din pachet și sunt importante, dar locul principal îl ocupă tot cei ce viețuiesc acolo. Descoperirea fascinantă că indiferent de culoare și obiceiuri, și acei oameni sunt ca mine. Că, într-adevăr, am fost creați ca specie, nu ca națiune, și că pot să iubesc o ființă umană la fel indiferent de pașaportul lui, de culoarea pielii și de zeul în care crede. Omul cu adevărat sfințește locul. Nu știu când am realizat că oamenii sunt cel mai important lucru de pe pământ. Poate când am reușit să-i simt pe toți ca parte din familia mea.
  
• Îmi place teribil povestea aceea împărtășită de legenda cu numele de John Lennon. Când aveam cinci ani, mama îmi spunea mereu că fericirea este cheia vieții. Când am mers la școală, m-au întrebat ce vreau să devin când voi crește mare. Am scris Fericit. Mi-au spus că nu am înțeles întrebarea, iar eu le-am spus că ei nu înțeleg viața.
• Cum Trăiesc acum viața

Zâmbește lumii.

Fii autentic.

Scapă de superficialitate.

EVITĂ SĂ PLÂNGI.

Fii recunoscător și apreciază viața mai mult.

Descoperă ce ești aici să faci, apoi fă acel lucru

Fii tolerant.

Iubește oamenii mai mult.

Termină cu competițiile prostești.

Ignoră reclamele și moda.

Fii mai mult decât se așteaptă alții să fii.

Mănâncă mai multe vegetale.

Stinge luminile.

Dovedește-ți curajul.

Asumă-ți responsabilitatea.

Fii liber.

CREDE ȘI ȚI SE VA DA!

Fii activ, fii natural, fii fericit!

Acest post a fost scris înainte să o cunosc pe Iunia, pe care am reușit să o întâlnesc săptămâna trecută în Cluj-Napoca. Mulțumesc Iunia pentru această carte frumoasă și mă bucur că mai există OAMENI ca și tine.

 .