Lansare de carte: IOAN MOLDOVAN – Mainimicul

11 februarie 2011, ora 19:00

libraria Carturesti, Cluj-Napoca

Carturesti Cluj va invita sa participati vineri, 11 februarie 2011, ora 19, la o intilnire cu poetul IOAN MOLDOVAN – e vorba de lansarea ultimului sau volum, Mainimicul, aparut in toamna anului trecut la editura Cartea Romaneasca. Citeva cuvinte despre aceasta carte si autorul ei vor spune, in deschidere, prof.univ. Ion Pop si Stefan Manasia. Lectura din volum va fi urmata, la final, de un dialog cu publicul. Va asteptam cu drag la intilnirea cu unul dintre cei mai valorosi si vii poeti ai celebrei generatii 80 din literatura romana.

Ioan Moldovan s-a nascut la 21 martie 1952. Familia se stabileste la Cluj, unde urmeaza scoala generala, liceul „George Baritiu”, apoi Facultatea de Filologie a Universitatii „Babes-Bolyai”, sectia romana-latina. Este redactor, iar apoi secretar de redactie al revistei studentesti Echinox. Dupa absolvire lucreaza ca profesor in Maramures pina in 1989, cind devine redactor si apoi, din 1990 pina in prezent, redactor-sef al revistei Familia din Oradea. Debuteaza cu volumul de poezii Viata fara nume (1980). A publicat urmatoarele volume de versuri: Exercitii de transparenta (1983), Insomnii linga munti (1989), Arta rabdarii (1993), Avantajele insomniei (1997), Tratat de oboseala (1999), O uitare de texte (1999), Interioarele nebune (2002), Celalalt peste (2005), Insemnari primitive (2006). A fost tradus in limbile engleza, franceza, maghiara, ceha, slovena si albaneza. Mai multe carti ale sale au primit premii ale Uniunii Scriitorilor si ale unor reviste literare (Poesis, Arca, Transilvania). Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si al PEN-Club.

„Marcat de o intensitate aparent dezabuzata si de un cinism suav, Ioan Moldovan e neindoios unul dintre cei mai importanti poeti ai bogatei serii lirice optzeciste.” (Gheorghe Grigurcu)

„Tocmai aceasta notare a starii de fapt si echivalarea ei cu mainimicul individualizeaza „noul sezon elegiac” al poeziei lui Ioan Moldovan: insignifiantul, precarul, derizoriul devin dominante pentru prima oara in scrisul poetului, expresie a radicalizarii viziunii sale, a refuzului iluzionarii. Este, in fond, si o profunda criza a „livrescului”, refugiul cultural pare a nu mai putea salva nimic.” (Ion Pop).