Daca… (IF…)

Foto: Răsăritul pe Dunăre (între Galați și Tulcea de pe bac)

Dedic această poezie (la care țin foarte mult) tuturor cititorilor mei.

Dacă-ți rămâne mintea când cei din jur și-o pierd
Și, fiindcă o ai, te-apasă sub vorbe care dor;
Dacă mai crezi în tine când alții nu mai cred
Și-i ierți și nu te superi de îndoiala lor;

Dacă de așteptare nu ostenești nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ți clatini gândul drept;
Dacă izbit cu ură, nu te răzbuni urând
Și totuși nu-ți pui mască de sfânt sau de-nțelept;

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ți-l faci
Sau gândul, deși judeci, de ți-e unic țel;
Dacă încercând triumful sau prăbușirea taci
Și poți, prin amândouă trecând, să fii la fel;

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să-i ducă în ispită;
Sau truda vieții tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o-nalțe unealta-ți prea tocită;

De poți strânge toate câștigurile tale
Ca să le joci pe-o carte și să le pierzi așa;
Și iarăși de la capăt să-ncepi aceeași cale,
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta;

Dacă poți gândul, nervii și inima, să-i pui
Să te slujească încă, peste puterea lor,
Deși în trup firav o altă forță nu-i,
Afară de voințe ce le impune: SPOR;

Dacă te vrea mulțimea, deși n-ai lingușit
Sau lângă rege umbli ca lângă-un oarecare;
Dacă de răi sau prieteni nu poți să fii rănit;
Dacă nu numai unul, ci toți îți dau crezare;

Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu șaizeci de clipe de veșnicii, mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Și, mai presus de toate, un OM – copilul meu!

de Rudyard Kipling

.