Prin Lume, spre Mine

Cei care sunt prin Timișoara pot participa la un eveniment deosebit: joi, 21 februarie 2013, în Iulius Mall Timişoara, la demisol (vis-a-vis de Cafe Corso), va avea loc o lansare de carte Prin Lume, Spre Mine a Iuniei Pașca.  Dacă ai prieteni care ar dori să participe la această lansare sunteți rugați să-i invitați deoarece sunt așteptați cu drag. Pentru cei care încă nu o cunosc deloc pe Iunia îi invit să citească un interviu realizat pe blogul meu Profil de traveler.

Mai jos puteți citi un fragment din carte “Prin lume, spre mine”:

“Încă plini de minunata energie din mănăstirea sacră, Machu Picchu, ne urcăm în trenul ce ne duce înapoi în Ollantaytambo. Stau lângă Silviu, fratele meu, fiecare cu câte o cască împlântată într-o ureche, fiecare digerând ziua ce e pe cale să se încheie. La un moment dat ne oprim să aşteptăm un alt tren ce vine din direcţia opusă, şi atunci ochii mei întâlnesc o făptură firavă pe marginea şinelor de tren. E o bătrânică adusă de spate, cu două buchete de flori colorate în mână, şi cu o privire în ochi ce-mi trimite fiori pe şira spinării.
Primul meu gând e să mă întreb cine cumpără flori când e într-un tren în mijlocul munţilor. Apoi mă întreb de cât timp stă bătrânica în picioare acolo, cu cele două buchete, de câte ore, de câte trenuri, de câte zile. Apoi ochii mei întâlnesc ochii ei, şi inima mi se opreşte pentru ce pare a fi un minut. Nu sunt capabilă să exprim ce simt în acel moment. Tot ce ştiu este că trebuie să cumpăr flori de la acea făptură firavă, orice s-ar întâmpla. Până să găsesc banii, trenul se pune deja în mişcare, dar am suficient timp să iau florile, să-i dau mai multe monede decât ceruse, şi să-i văd lacrimile curgând pe obraji în timp ce ne îndepărtăm încet de ea. Mâna ei pe inima ei, mâna mea pe inima mea… şi nu pot crede câtă fericire poate produce un astfel de gest ambelor părţi. Faţa ei e strălucitoare, iar eu simt că am aripi.
Când mă aşez înapoi pe scaun, cu florile în poală, încep să deschid buchetul. Uitându-se la mine cu un aer cunoscător, Silviu mă întreabă: „Ce faci?”. Avusese acelaşi gând. „Te ajut!”, spune. Astfel că începe să distribuie florile doamnelor din tren, aducând zâmbete neîncrezătoare, mulţumiri profunde şi bucurie pură celor din spaţiul devenit acum un Tren Curcubeu.
Minute mai târziu, două doamne ne abordează. “Dorim să facem o fotografie cu voi” spun ele. „Suntem scriitoare din China şi vrem să scriem o poveste despre gestul vostru, despre ce aţi făcut. Da, să scriem o poveste deosebită!”.”

Dacă doriți să confirmați prezența voastră pe Facebook o puteți face pe pagina dedicată evenimentului.

Mult Succes Iunia!

.