World Food Day – Ziua mondială a alimentatiei

Ziua mondială a alimentației a fost proclamată în anul 1979 în cadrul conferinței Food and Agriculture Organization (FAO). Acestă zi marchează și data înființării FAO în anul 1945. Această zi are ca scop principal conștientizarea publică asupra problemelor alimentare mondiale și în special pentru combaterea foametei, malnutriției și a sărăciei. Din păcate toate acestea dunt doar de ochii lumii și sunt și în prezent milioane de oameni car enu au mânare, apă și condiții decente pentru o viață normală.. Se preferă sclavagismul economic în continuare și ținerea maselor la un nivel cât mai jos.
În 1980, Adunarea Generală a FAO a aprobat respectarea zilei luând în considerare faptul că „hrana este o condiție esențială pentru supraviețuirea oamenilor și bunăstare și o necesitate umană fundamentală” (rezoluția 35/70 din 5 decembrie 1980).
Dreptul la hrană a fost stabilit și aprobat într-un regim de urgență mult ridicat, decât
pentru celelalte drepturi ale omului. În 1948, când Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat Declarația Universală a Drepturilor Omului, a recunoscut formal acest drept al oamenilor (articolul 25.1). De atunci, dreptul la hrană, sau unele aspecte ale acesteia, a fost încorporat într-o varietate mare de obligații internaționale în ceea ce privește drepturile omului. Printre acestea, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și Drepturile culturale (Pactul) este instrumentul cel mai cuprinzător, care se ocupă cu acest drept fundamental al omului.  Dreptul la hrană este din punct de vedere juridic acceptat de 160 de state, în articolul 2 din Pact, statele se obligă să ia măsuri, în special măsurile legislative, pentru realizarea progresivă a drepturilor prevăzute în Pact.
Dreptul la o hrană adecvată și dreptul fundamental de a nu fii înfometat au fost reafirmate în 1996 la Summit-ul Mondial pentru Alimentație, care a cerut de asemenea modalități mai bune de a putea pune în aplicare drepturile referitoare la produsele alimentare și a încurajat toate statele să ratifice acest Pact.

Summit-ul Mondial pentru Alimentație care a avut loc 5 ani mai târziu, a stabilit mandatul unui Grupul de Lucru Interguvernamental pentru a elabora un set de reguli voluntare pentru sprijinirea și garantare progresivă a dreptului la o hrană adecvată în contextul național din punct de vedere al securității alimentare. Recomandările au fost apoi adoptate prin consens de către Consiliul FAO în anul 2004.  Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO) a fost cea care a oferit sprijin țărilor care doresc să adopte bazele drepturilor omului, bazate pe siguranța alimentară din 2006. Partea legislativă este esențială a peuntru o astfel de abordare a drepturilor omului. Într-adevăr, un număr de țări și-au revizuit recent constituțiile lor sau au adoptat noi legi-cadru pentru punerea în aplicare a dreptului la hrană. Cu toate acestea, cunoștințele și experiență în acest domeniu sunt destul de limitate în prezent.
FAO a lansat Ghidul privind Legiferarea dreptului la hrană, care oferă instrucțiuni detaliate pentru a oferi un suport legislativ și evaluator instituțiilot de coordonare.
Să sperăm că într-un timp cât mai scurt oamenii vor reuși să scape de foamete și astfel o problemă de bază să fie rezolvată. Personal cred că va mai dura mulți ani până se va întâmpla acest lucru deoarece politicienii nu doresc acest lucru. Puterea e în mâinile oamenilor și ei trebuie să decidă în ce direcție merg politicile naționale și mondiale..