Secolul XXI va fi secolul crizei alimentare

Sursa foto: canadaworld

Creşterea demografică accentuată şi încălzirea globală vor provoca o adevărată penurie alimentară care ar putea genera războaie şi migraţii

Populaţia totală a planetei va creşte, în 30 de ani, de la şase miliarde de locuitori la nouă miliarde. Oamenii, animalele şi chiar motoarele maşinilor vor necesita un consum suplimentar de cereale, în condiţiile în care suprafeţele cultivabile ale Pământului nu prea mai pot creşte.

Din anul 1950 şi până astăzi, suprafeţele arabile au crescut doar cu 10 la sută, în timp ce populaţia s-a dublat. Acest decalaj, precum şi creşterea nivelului de trai în ţări suprapopulate, cum ar fi China, vor provoca un deficit de cereale şi alte alimente primare, începând chiar din următorii ani.

Într-un interviu acordat cotidianului „Le Monde”, Bruno Parmentier, autorul cărţii „Nourrir l’humanité”, preciza că, în momentul acesta, lumea întreagă se află în mare dificultate în ceea ce priveşte asigurarea unei producţii cerealiere suficiente pentru hrănirea unei populaţii care creşte constant, de la un an la altul.

Încălzirea globală şi temperaturile extreme vor produce, în plus, secete sau inundaţii. În acest an, două ţări, principale exportatoare de cereale, Australia şi Ucraina, s-au confruntat cu secetă acută, ceea ce a însemnat o producţie de cereale foarte scăzută comparativ cu alţi ani.

Europa, care este, de asemenea, un mare exportator de cereale, s-a confruntat, pe de o parte, cu mari inundaţii, iar pe de altă parte, cu secetă extremă.

Biocarburantul ar trebui obţinut din OMG

Bruno Parmentier preci­zează că numărul maşinilor şi al camioanelor va creşte odată cu numărul populaţiei, iar toate aceste vehicule vor avea nevoie de carburant. Maşinile vor fi „hrănite” cu biocombustibil, extras din cereale sau din plante care vor ocupa terenurile pe care înainte se cultivau cereale, ceea ce va produce mari deficienţe în circuitul alimentelor.

Lipsa alimentelor este a doua cauză a mortalităţiiSe poate spune că maşinile bogaţilor „vor mânca” hrana săracilor, iar piaţa va fi pusă în situaţia de a alege între aceste două variante. După ce au fost prezentaţi ca o alternativă la petrol, biocarburanţii pun astăzi probleme. Populaţiile din ţările care nu au petrol vor fi preocupate permanent să-şi plătească mâncarea, iar hrana importată va fi mult mai scumpă şi mulţi nu şi-o vor permite.

De exemplu, Mexicul, care importă porumbul din Statele Unite, a fost nevoit să plătească, la începutul acestui an, un preţ mai mare cu 50 la sută pentru un kilogram de porumb.

Autorul cărţii „Nourrir l’humanité” este de părere că biocarburantul ar trebui să fie produs, în cel mai rău caz, din organisme modificate genetic. Se pune totuşi întrebarea: Unde vor fi plantate aceste OMG-uri, atâta vreme cât suprafeţele arabile sunt tot mai restrânse din cauza construcţiilor, care cresc în paralel cu mărirea populaţiei?

Problema e că sunt prea mulţi

Populaţia mondială a crescut foarte mult în secolul al XX-lea şi bineînţeles că nevoia de hrană s-a multiplicat. În ciuda succeselor înregistrate în unele părţi ale lumii, există vaste regiuni unde foametea şi malnutriţia fac legea. Problema va deveni din ce în ce mai gravă până în 2050, când se preconizează o creştere a populaţiei cu o treime.

Cu excepţia Europei, unde natalitatea va fi negativă şi nevoile de hrană astfel diminuate, la nivel global, producţia alimentară va trebui să se dubleze, iar în Africa, un continent niciodată autosuficient în ceea ce priveşte mâncarea, alimentele vor trebui să se multiplice de cinci ori.

La momentul acesta, din cele şase miliarde de locuitori ai planetei, 1,1 miliarde sunt atât de săraci încât trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi. Pe de altă parte, datorită medicinii avansate, educaţiei şi unei alimentaţii mai bune, speranţa de viaţă a multora a crescut.

Prin urmare, populaţia creşte constant. Unele ţări precum India şi China au încercat să reducă această creştere demografică printr-o politică severă ce interzicea naşterea mai multor copii. Iar, în Africa, deşi dezas­trele naturale, războaiele, foa­me­tea, SIDA contribuie la creş­terea mortalităţii, popu­laţia continuă să crească foarte mult, iar necesitatea ali­mentară, de asemenea.

Consumăm mai mult decât producem

Producţia de cereale pentru consumul uman este ameninţată de trei factori diferiţi: creşterea animalelor pentru carne, încălzirea globală şi producţia de biocombustibili în faţa crizei acute a petrolului.

Conform ONU, de peste cinci ani, oamenii consumă mai multă mâncare decât produc. Până acum, penuria alimentară a fost rezolvată prin consumarea stocurilor acumulate în anii mai prolifici, dar problema devine tot mai gravă, având în vedere faptul că din 1999, la nivel global, stocurile de cereale s-au redus la jumătate: în 1999, stocurile puteau asigura hrana pentru întreaga lume 116 zile, acum abia o mai pot face pentru 57 de zile.

Aceasta perioadă este cu mult sub nivelul securităţii alimentare. În plus, nu există niciun semn că această tendinţă se va schimbe în curând, ba, dimpotrivă, realităţile se prezintă tot mai sumbre odată cu schimbările climatice care aruncă vremea la extreme.

Agricultura intensivă, folosirea îngrăşămintelor chimice şi a pesticidelor au permis triplarea producţiei de cereale între 1950 şi 1990, deşi suprafaţa arabilă nu a crescut cu mai mult de zece procente, ceea ce a permis ca populaţia tot mai numeroasă a planetei să se poată alimenta convenabil. După anii ’90, producţia de cereale a stagnat din cauza secetelor sau a inundaţiilor care s-au înregistrat peste tot, iar aceste fenomene sunt strict legate de degradările climatice.

De asemenea, creşterea temperaturii exercită o influenţă directă asupra producţiei cerealiere. Dacă lucrurile nu se vor schimba, preţurile alimentelor vor creşte foarte mult şi mulţi oameni vor suferi de foame. Există astăzi mai multe întrebări care aşteaptă de urgenţă un răspuns.

Cum va putea fi asigurată hrana pentru secolul al XXI-lea? În acest context, cum va supravieţui China şi India cu cele două miliarde şi jumătate de locuitori? Dar America Latină cu resursele sale imense, dar cu pădurile distruse? Cum va supravieţui Africa?

Deşi în lume nivelul de trai a crescut, mulţi oameni încă suferă de foame

Conform statisticile Natiunilor Unite, în ultimii 20 de ani, a scăzut rata sărăciei în lume. Numărul persoanelor „foarte sărace” a trecut, între 1980-2001, de la 1,5 la 1,1 miliarde. Populaţia săracă a Chinei a trecut de la 60 la sută la 16 la sută în 20 de ani, cea a Asiei de Sud-Est de la 52 la sută la 31 la sută, a Americii Latine de la 12 la sută la 9 la sută.

În Africa subsahariană însă, nivelul populaţiei foarte sărace a crescut de la 42 la sută la 46 la sută. Între 2001-2003, numărul persoanelor subnutrite din lume s-a ridicat la 854 de milioane, repartizate astfel: 9 milioane în ţările industrializate, 25 de milioane în ţările în tranziţie (Europa de Est) şi 820 de milioane în ţările în curs de dezvoltare.

Obiectivele celor care prevăd reducerea la jumătate a numărului de persoane suferind de foame până în 2015, adică o diminuare a populaţiei flămânde cu 31 de milioane pe an, apar acum nerealiste.

Acestea frizează imposibilul atâta vreme cât pământul e tot mai lipsit de apă, are din ce în ce mai puţină energie şi, în plus, va trebui să înfrunte inconsecvenţele actuale: încălzirea planetei, poluarea, eroziunea solurilor şi pierderea biodiversităţii.

Lipsa resurselor de hrană ameninţă Asia, Africa si America Latină

Încălzirea globală va face ca, până în 2050, 130 milioane de asiatici să sufere de foame, iar Africa să rămână fără rezerve de grâu, conform unui raport publicat de Organizaţia Naţiunilor Unite.

Seceta prelungită usucă pământurile fertile, … În Asia, circa 100 milioane de persoane vor fi afectate de inundaţii. În China şi în Bangladesh, culturile de orez şi grâu vor scădea cu aproximativ 12 la sută până în 2050.

Peste toate acestea, până în 2020, peste 50 de milioane de persoane nu vor avea mâncare suficientă, una dintre cauze fiind creşterea demografică. În plus, oamenii de ştiinţă au avertizat că, din cauza încălzirii globale, ecosistemele din America Latină se vor confrunta cu secete îndelungate, dar şi cu inundaţii severe, situaţie în care peste 70 de milioane de oameni vor rămâne fără apă potabilă.

De asemenea, în raportul respectiv se face referire la continentul african ca fiind în continuare cel mai vulnerabil la schimbările climatice. Temperaturile extreme, inundaţiile şi izbucnirea unor noi epidemii vor agrava problemele cu care se confruntă şi acum cea mai săracă regiune din lume.

În Etiopia, în urma secetei înregistrate, populaţia se confruntă cu o criză alimentară agravată. Anul trecut, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură a avut nevoie de 18,5 milioane de dolari pentru operaţiuni de securitate şi de reabilitare în Etiopia.

De asemenea, mai mult de un milion de somalezi au avut nevoie, în cursul anului trecut, de ajutor alimentar. Nici în unele părţi din Asia, lucrurile nu stau mai bine: în Afganistan, o mare parte a populaţiei suferă de foame, iar în Bangladesh, din cele 142 milioane de locuitori, 43 de milioane sunt malnutriţi.

De asemenea, decimată de o foamete teribilă în anii ’90, Coreea de Nord se confruntă şi astăzi cu o criză alimentară cronică. Numai 17 la sută din teritoriul nord-coreean este arabil, iar muncile agricole se fac încă manual.

Seceta şi precipitaţiile prea abundente înregistrate în acest an au dus la o recoltă slabă pe plan mondial, situaţie care se răsfrânge deja în preţul alimentelor de peste tot.

Sursa adevarul.ro.